După calificarea la competiţia supremă din Mexix 1970, „tricolorii” au ratat, de puţin, calificarea la următoarele două ediţii
Pentru preliminariile Campionatului Mondial (CM) din 1982, din Spania, competiţie ce avea să fie organizată de Spania şi câştigată, în cele din urmă, de Italia, România a căzut într-o grupă destul de echilibrată.
Ce punct s-a pierdut la Oslo…
Cap de serie era Ungaria, prezentă în Argentina 1978, urmată de Anglia, campioana mondială din 1966, dar absentă la ultimele două ediţii, România, Elveţia, cu ultima prezenţă la mondialul englez şi mai modesta Norvegie, care participase doar la CM din 1938. Iar tricolorii au debutat pe terenul Norvegiei, la Oslo, pe 24 septembrie 1980, reuşind un rezultat de egaliate, 1-1, acelaşi scor fiind înregistrat şi la pauză. Printre cei care au evoluat pentru România s-au aflat şi trei hunedoreni. Flancul drept al ofensivei a fost asigurat de Zoltan Crişan, fostul antrenor-jucător al celor de la Aurul Brad, iar cel al defensivei de Nicolae Negrilă, cel care şi-a încheiat cariera la Jiul Petroşani. Negrilă a jucat, alături de Crişan, în echipa „Craiovei Maxima”, înscriind golul calificării formaţiei din Bănie în semfinalele Cupei UEFA, în 1983, oltenii trecând de Kaiserslautern cu 1-0, după 2-3 în deplasare. Nicolae Negrilă a jucat de 28 de ori pentru echipa naţională a României, înscriind şi un gol, el evoluând şi la Campionatul European din Franţa, din 1984. După 15 ani petrecuţi la Craiova, Negrilă a jucat, în sezonul 1988-1989, la Jiul, după care s-a retsa din activitatea competiţională. În acest joc cu Norvegia a evoluat şi un jucător originar din judeţul Hunedoara. Născut la Teliucu Inferior, pe 20 ianuarie 1959, Ţicleanu a jucat la copii în satul natal, la Minerul, şi la Corvinul, iar apoi s-a mutat cu familia şi a evoluat la juniorii de la Metalurgistul sadu, după care debutul în fotbalul mare şi l-a făcut la Universitatea Craiova, unde a jucat între 1976 şi 1985. La echipa naţională, Ţicleanu a evoluat, ca mijlocaş, de 44 de ori, înscriind două goluri. Între 1985 şi 1989 a jucat la Sportul Studenţesc, după care, în sezonul următor, ultimul din cariera sa de jucător, a evoluat în Cipru, la Olympiakos Nicosia, fiind printre puţinii fotbalişti români care au evoluat în străinătate, în mod legal, pe perioada comunismului. Rezultatul de la Oslo a fost considerat, atunci, unul bun, dar la finalul preliminariilor s-a văzut cât a contat punctul pierdut de România în jocul din Capitala Norvegiei.
Victorie istorică
În 1980, România a mai jucat un meci în preliminariile CM din 1982, la Bucureşti, pe „23 August”, în data de 15 octombrie, împotriva Angliei. Chiar dacă lipsise la ultimele două ediţii ale mondialelor, Anglia rămânea o echipă extrem de puternică, iar românii nu repurtaseră, de-a lungul timpului, nicio victorie în faţa britanicilor. Românii au controlat prima repriză şi la pauză au intrat în avantaj, scor 1-0, graţie unui gol marcat de Marcel Răducanu, cel care, nu după mult timp, avea să ”rămână” în RFG. După pauză englezii au egalat, prin Woodcock, şi, cu un sfert de oră înainte de finalul jocului, Iordănescu a marcat golul victoriei, dintr-o lovitură de pedeapsă, penalty-ul fiind scos de inegalabilul Crişan, care a profitat la maxim de o intrare imprudentă a uni fundaş englez, la limita careului mare, arbitrul arătând punctul cu var după o cădere spectaculoasă a marii extreme dreapta care şi-a încheiat cariera la Brad. Ca şi la Oslo, în acest meci istoric, care a marcat prima victorie a României în faţa Angliei, reprezentanţii Albionului nemaitrecând, de atunci, niciodată de tricolori, titulari au fost Negrilă şi Ţicleanu, în locul ultimului intrând, pe final de joc, Ion Dumitru, fostul antrenor al Jiului din Petroşani. Pentru Liţă, aşa cum îl alintau suporterii, a fost ultimul meci la echipa naţională, el fiind cel din urmă dintre membrii lotului de la CM din Mexic 1970 care a evoluat în echipamentul tricolor.
Complexul maghiar
Anul 1981 a început, pentru România, din punct de vedere al preliminariilor, tot cu Anglia, jocul retur desfăşurându-se pe legendarul stadion Wembley din Londra, în data de 29 aprilie. După un meci în care s-a
u apărat eroic, românii, pentru care au evoluat Nicolae Negrilă şi Zoltan Crişan, au scos o remiză albă, 0-0, şi începeau să-şi facă socoteli pentru calificare, mai ales că primele două clasate în grupă obţineau biletele pentru Spania. Iar tricolorii au fost ajutaţi şi de jocul rezultatelor până la sfârşitul preliminariilor, dar ulciorul nu merge de multe ori singur la apă…Şi a venit meciul cu Ungaria, de pe Nepstadion-ul din Budapesta, la 13 mai. Un rezultat de egalitate era bun, înfrângerea nu era catastrofală, iar o victorie ar fi însemnat aproape calificarea. Dar cum România nu învinsese niciodată Ungaria până atunci, lucrul respectiv nu s-a întâmplat nici în primăvara lui 1981. Vecinii de la Vest au învins cu 1-0, „complexul maghiar” continuând pentru tricolori. Despre acel meci de la Budapesta mai trebuie amintit că printre titulari s-au numărat Nicolae Negrilă şi Zoltan Crişan.
Gol venit de la Teliuc
Şi a venit ultimul meci din „campania de primăvară”, cel cu Norvegia, de la Bucureşti, de pe 3 iunie, victoria devenind obligatorie după eşecul de la Budapesta şi celelalte rezultate înregistrate în grupă. După un meci anost, dar scuzabil pentru jocurile de calificare, românii au învins cu 1-0, prin golul „omului nostru din Teliuc”, Aurică Ţicleanu. În jocul cu Norvegia au evoluat, pe lângă Ţicleanu, „clasicii” din preliminarii Negrilă şi Crişan, iar pe sfârşitul jocului a intrat pe teren şi Cornel Ţălnar, efemerul director tehnic al Mureşului Deva în 2012. Extremă dreaptă foarte percutantă, „Ţânţarul” a făcut carieră la Dinamo, rămânând celebru prin golul de la Hamburg, cu care echipa bucureşteană elimina deţinătoarea Cupei Campionilor Europeni, în 1983. Interesant în dubla cu Hamburg (3-0 şi 2-3) este faptul că toate golurile dinamoviştilor au fost marcate de jucători cu legături cu judeţul Hunedoara, aceştia fiind Ţălnar, Ionel Augustin, despre care vom aminti în episoadele viitoare, şi Gigi Mulţescui, care nu a jucat în preliminarii de CM, cei din urmă marcând de două ori. Pentru echipa naţională, Cornel Ţălnar a jucat de şase ori, fără a marca vreun gol. Legat de echipa României, în urma victoriei cu Norvegia, tricolorii se instalau pe primul loc, iar Spania era destul de aproape. (Amarildo Szekely)
