Destul de recent, prin iunie, după două deplasări ale selecționatei “mari” în Norvegia și Malta scriam: “De la Oslo ne-am întors, după un noroc chior, cu un punct din două goluri pe care nici autorul lor, Keșeru, nu le bănuia, iar din Malta cu trei puncte, după patru goluri, dar am jucat cu… nimeni. Așa că pur matematic echipa, lotul cu care defilăm în aceste calificări sub comanda lui Contra, obțin în continuare, mai cu noroc, mai fără adversari de valoare rezultate peste valoarea lor reală. Și, nu i se poate reproșa absolut nimic selecționerului. Este un croitor priceput. Asta e stofa, din ea face costumul cât mai bun, cât mai elegant. Ba chiar mai mult! A avut curajul, e drept, în Malta, să alinieaze o echipă foarte tânără, de perspectivă- dacă ne iluzionăm că mânjii Hagi, Pușcaș, Man, preferatul meu Răzvan Marin, Băluță și ceilalți vor crește până la toamnă, cât să învingă Spania, Suedia”… Și, a venit meciul cu Spania! A trecut deja, ne și umflaserăm mușchii fericiți că am scăpat ieftin, cu doar două goluri primite. Uitând că-n primele 20 de minute putea fi 0-6 dacă portarul Tătărușanu dormea și el… Iar după golul de nebănuit al lui Andone, am avut tupeul să presăm, să sperăm, să pretindem un 2-2 care ne-ar fi lansat direct în lupta de calificare din grupă. N-a fost să fie, dar ne-am consolat repede: las’că ne răzbunăm cu Malta! Numai că, duminică, la Ploiești, noua echipă reprezentativă, bine împănată cu… eroii de le la tineretul care ne luase mințile că sunt cei mai cei din lume, după două meciuri și o repriză la europeanul lor, mult-așteptații fotbaliști din generația nouă, pe care o doream mai de aur decât cea a tatălui lui Ianis, au reușit să încheie partida sufocați, înspăimântați, înghesuiți în careul mic pentru a apăra cu disperare un 1-0 datorat lui Pușcaș, la două minute după pauză. Singurul care în acest meci s-a prezentat ca fotbalist de clasă. Plus isprăvile în poartă ale lui Tătărușanu. De fapt, de la primele apariții ale lui Pușcaș se vedea că are acel ceva de atacant veritabil, și-mi amintea de unele mișcări, de plasmentul în preajma careului și jocul cu capul- irepetabile ale lui Florică Dumitrache. După care gol, transmițătorii guralivi ai meciului iarăși visau scoruri și făceau calcule matematice privind valoarea în euro a tinerilor jucători mioritici. Contra, înspăimântat și el de prestația submediocră a tinerilor pe care i-a trimis în teren, acordându-le o binemeritată încredere după evoluția cu Spania, a trebuit să reapeleze la garda… veche- Keșeru, Stanciu, Grozav … Care au fost și mai adormiți decât schimbații.
Cu Spania, ca Spania, dar cu Malta ce ați avut, ce ați vrut? Măcar de ați fi băgat la cap că maltezii aceia, indiferent de etnia fiecăruia, au pus suflet și onoare în jocul de duminică, au respectat Crucea Malteză, în opt colțuri, care le e Sfântă!
Iar toamna grea nu e departe, și nici Feroe nu ne mai califică, dacă repetăm… jena cu Malta!
