Destul de recent, prin iunie, după două deplasări ale selecționatei  “mari” în Norvegia și Malta scriam: “De la Oslo ne-am întors,  după  un noroc chior, cu un punct din două goluri pe care nici autorul lor, Keșeru, nu le bănuia, iar din Malta cu trei puncte, după patru goluri, dar  am jucat cu… nimeni. Așa că pur matematic echipa, lotul cu care defilăm în aceste calificări sub comanda lui  Contra, obțin în continuare, mai cu noroc, mai fără adversari de valoare rezultate peste valoarea lor reală. Și, nu i se poate reproșa absolut nimic selecționerului. Este un croitor priceput. Asta e stofa, din ea  face costumul cât mai bun, cât mai elegant. Ba chiar mai mult! A avut curajul, e drept, în Malta, să alinieaze o echipă foarte  tânără, de perspectivă- dacă ne iluzionăm că mânjii Hagi, Pușcaș, Man, preferatul meu Răzvan Marin, Băluță și ceilalți vor crește până la toamnă, cât să învingă Spania, Suedia”…  Și, a venit meciul cu Spania! A trecut deja, ne și umflaserăm mușchii fericiți că am scăpat ieftin, cu doar două goluri primite. Uitând că-n primele 20 de minute putea fi 0-6 dacă portarul Tătărușanu  dormea și el… Iar după golul  de nebănuit al lui Andone, am avut tupeul să presăm, să sperăm, să pretindem un 2-2 care ne-ar fi lansat direct în lupta de calificare din grupă. N-a fost să fie, dar ne-am consolat repede: las’că  ne răzbunăm cu Malta! Numai că, duminică, la Ploiești, noua echipă reprezentativă, bine împănată cu… eroii de le la tineretul care ne luase mințile că sunt cei mai  cei din lume, după două meciuri și o repriză la europeanul lor, mult-așteptații  fotbaliști din generația nouă, pe care o doream mai de aur decât cea a tatălui  lui Ianis, au reușit să încheie partida sufocați, înspăimântați, înghesuiți în careul mic pentru a apăra cu disperare un 1-0 datorat  lui Pușcaș, la două minute după pauză. Singurul care în acest meci s-a prezentat ca fotbalist de clasă.  Plus isprăvile în poartă ale lui Tătărușanu. De fapt, de la primele  apariții   ale lui Pușcaș se vedea  că are acel ceva de atacant veritabil, și-mi amintea de  unele mișcări, de  plasmentul în preajma careului și   jocul cu capul-  irepetabile ale lui Florică Dumitrache. După care gol, transmițătorii guralivi ai meciului iarăși visau scoruri și făceau calcule matematice privind valoarea în euro a tinerilor jucători  mioritici. Contra, înspăimântat și el de prestația submediocră a tinerilor  pe care i-a trimis în teren, acordându-le  o binemeritată încredere după evoluția cu Spania, a trebuit să reapeleze la garda… veche- Keșeru, Stanciu, Grozav … Care au fost și mai adormiți decât schimbații.

Cu Spania, ca Spania, dar cu Malta ce ați avut, ce ați vrut? Măcar de ați fi băgat la cap că maltezii aceia, indiferent de etnia fiecăruia, au pus suflet și onoare în jocul de duminică, au respectat  Crucea Malteză, în opt colțuri, care le e Sfântă!

Iar toamna grea nu e departe, și nici Feroe nu ne mai califică, dacă repetăm… jena cu Malta!