Varză călită cu afumătură a la Lost – zisă şi „Încercarea Balaurului”

Astăzi prezentăm rețeta tulburătoare a unui vechi amic al lui Gourmandel, Lost, o mâncare pentru suflete și stomacuri tari. Vom prezenta rețeta în varianta originală, ușor scurtată, pe ici, pe colo, din motive de spațiu, evident.

Aşadar, avem mare nevoie de-o varză, aşa mare, cam cât un cap de cal năzdrăvan, murată în timp şi nu forţată de împrejurări, să aibă acreala specifică şi mireasma unică ce-i trezeşte pe mahmuri la o nouă viaţă. Mai avem nevoie de două palme (nu peste bot!) de slănină afumată, tăiată pe lungime, o ceapă mare cât o zi de post şi multă răbdare.

Şi trecem la lucru: se pune slănina la prăjit să-şi lase untura în ceaun, timp în care tocăm la marea fineţe varza (desărată), tocăm ceapa fulgi, în ciuda lacrimogenului de ochi drept şi, în momentul Alfa, în care slănina e suptă de orice urmă de vlagă, adică untură, punem varza în ceaun, stoarsă bine de apă, şi apoi ceapa. Amestecăm, aşa într-o doară, o vreme, până când untura e perfect îndrăgostită de varză şi integral vârâtă în ea, la marele omogen. Este momentul perfect pentru a face ca Merlin când alerga dupa Guinevere şi dădea vina pe Lancelot: punem peste varza din ceaun un sos executat la sânge din câteva roşii bine coapte şi mari. Cum momentul desăvârşirii bate la poartă de-o scutură din ţâţâni, lăsăm totul la călit, fără adaosuri lichide, până apare o strălucire vinovată în mijlocul ceaunului.

Tragem aer în piept şi întărâtăm varza cu afumătură. Aici avem libertate de exprimare: ciolan afumat, cârnaţi afumaţi serios şi orice altă afumătură demnă… punem în ceaun afumătura şi acoperim totul cu apă să fiarbă la foc mic, amestecând, fără vulgaritate, din când în când. Pentru evitarea surprizelor, sarea o punem doar la urmă de tot, după degustare. Bulionul e opţional, dar dă bine şi la culoare şi la gust.

Astfel de bunătate nu se poate bucura de respectul nostru etern decât dacă este acompaniată de mămăliguţă fierbinte şi un ardei atât de iute de ar face şi un balaur să lăcrimeze. Notă de maestru: pentru estetica perfectă a mâncării, e util să băgăm această nebunie la cuptor puţin, iar pentru un gust desăvârşit o vom prepara în oală de lut strămoşesc, fie de la daci, fie de la romani…

Poftă mare!

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului