Bătrânul rege Béchamel

Astăzi ne ocupăm de o vedetă internațională de sorginte franțuzească (cu ceva stră-rădăcini italienești): Sauce Béchamel, ușor de tradus românește ca sos Béchamel. Un sos care merge cu scoici, cu andive, cu pește și care poate fi extins cu brânzeturi uscate sau cu ciupercuțe mignone.

Ingrediente:

500 ml de lapte

nucșoară, un vârf de cuțit

sare

piper

Rântaș:

30 grame unt

30 grame făină

Vom descoperi modalitatea simplă, elegantă de a executa grijuliu acest sos ce pare fioros doar puturoșilor care cred că sosurile îmborcănate de la supermarket sunt mai bune.

În prima etapă, de încălzire, preparăm „le roux blanc”, adică un rântaș, un soi de rumenire subtilă de făină în unt.

Așadar, luăm una bucată oliță (vine de la oală, e mai mică și îi spunem așa de drag, nu pentru că ar folosi la ce vă duce gândul din prima!) în care topim cu extremă finețe untul prevăzut în rețetă. À feu doux!!! Nu alergați focul sub unt, că iese altceva! Ușurel, ca atunci când dai cu pudră fundulețul bebelușului, încorporăm făina, amestecând fără exces de violență domestică. Se gătește finețea asta cam trei minute la foc firav, să nu apuce să se schimbe la față, în culoare. Și gata. Punem rezultatul delicatelor noastre mângâieri culinare la răcit.

Separat, laptele necesar trebuie ridicat în rang, de la temperatura camerei, la o temperatură care îl face vioi, să dea în clocot. Cu laptele înviorat la flacără și numai bun de dus la plimbare în parc facem amestecul suprem: îl turnăm ușurel-ușurel peste rântașul răcit, amestecând – cum se amestecă vântul sprințar cu firele de iarbă, toamna, adică ceva mai vioi – cu telul din dotare (dacă nu aveți, legați câteva crenguțe cu o batistă și puteți încerca varianta super-bio, numai să strecurați după!!!). Tot amestecând blânduț, fierbeți finuț amestecul nu mai mult de cinci minuțele întregi, apoi dă-i cu sare, dă-i cu piper, dă-i cu nucșoară, până se bucură inima lui de sos și limba noastră de poficioși.

Observația de mare maestru este aceea că, în timp ce amestecați plini de pufoșenie, sosul se îngroașă treptat, până e e durduliu de untos. Inima vă va spune când e gata, sunt sigur!

Varianta puțin mai dodoloață a sosului este cu inserție de ceapă și cuișoare, dar eu o recomand pe asta.

GRIJĂ MARE: Nu vă jucați cu focul! Pentru a nu păți nepățita, respectați, tovărășește, indicația de a pune laptele cald peste rântașul rece (merge și invers, adică lapte rece peste rântaș cald, dar atunci munciții ceva mai mult, cu emoții mai mari, și pierdeți serialul preferat).

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului