11.3 C
Deva
vineri, martie 29, 2024

Cu 500 de ani înainte de Google Map, Hunedoara exista deja pe hărţile Europei

Aşa cum îndeobşte cunoaştem, descoperirea istoriei unei comunităţi reprezintă un demers ce are la bază investigarea mărturiilor trecutului: pentru perioada străveche, izvoarele nescrise, de factură arheologică, iar după apariţia scrisului, cele documentare. Însă, un caz special, mai puţin analizat, este cel al proiecţiei regiunii hunedorene pe vechile hărţi terestre occidentale.

Astfel, un rol însemnat în poziţionarea meleagurilor hunedorene pe eşichierul geografiei istorice a Europei l-au jucat planurile cartografice, realizate pe temeiul datelor şi observaţiilor acumulate de la geografi şi topografi.

Cum fusese desenată harta lumii hunedorene, în cancelariile imperiale şi în cabinetele savanţilor, din Renaştere şi până la începutul veacului al XVIII-lea? La această întrebare vom încerca să răspundem succint, în rândurile de faţă.

„Hinterlandul” Hunedoarei expus la British Museum

1. Marturii hunedorene daco-romane mentionate, in 1595, pe harta lui Abraham Ortelius - sursa Muzeul National al Hartilor
1. Marturii hunedorene daco-romane mentionate, in 1595, pe harta lui Abraham Ortelius – sursa Muzeul National al Hartilor

Una dintre cele mai timpurii lucrări topografice, în care sunt figurate ţinuturile hunedorene, îi aparţine umanistului Abraham Ortelius (1527-1598). În urma laborioasei documentări, acesta a reuşit tipărirea unor mari atlase, precum cel intitulat „Theatrum Orbis Terrarum”. O hartă gravată în aramă, păstrată în prezent la British Museum, schiţează hinterlandul Hunedoarei drept inimă a Daciei. Se poate vedea bazinul râului Mureş, străjuit de silueta înălţimilor muntoase. În dreptul Streiului, Ortelius nota: „Sargetia, flus in quo Decebalus Rex thesauros suos occultaverat”, adică „Sargetia, râul în care regele Decebal şi-a ascuns tezaurul”. Mărginită de culmile Retezatului, Depresiunea Haţegului are menţionată colonia „Ulpia Traiana Sarmizegethusa”. În plină epocă renascentistă, era pentru prima dată când, pe o planşă occidentală, se plasau date despre strămoşii noştri, localizându-se antichitatea daco-romană, pe teritoriul hunedorean.

 

Xilogravură elveţiană cu biserica din Orăştie

La Basel, eruditul cartograf Sebastian Münster realiza, pe la 1545, xilogravura „Transsylvania Nova Tabula”, în cuprinsul căreia a menţionat bisericile din Orăştie (Bros) şi Rapolt (Rapold).

 

Hunedoara prinde contur ferm pe hărţile austriece

2. Bisericile din Orastie si Rapolt, desenate, la 1545, pe harta lui Sebastian Munster - sursa Muzeul National al Hartilor
2. Bisericile din Orastie si Rapolt, desenate, la 1545, pe harta lui Sebastian Munster – sursa Muzeul National al Hartilor

Umanistul Johannes Sambucus Pannonius imprima, la Viena, în anul 1566, harta „Transilvania”, în contextul căreia geografia hunedoreană este generos reprezentată. Astfel, apar principalele localităţi – Huniad Vaida (Hunedoara), Deva, Zazvaros-Bros (Orăştie), dar şi localităţile mai mici, precum – Jofy (Dobra), Branizka (Brănişca), Therme (Geoagiu Băi), S. Kiras (Sîncrai), S. Giorg (Strei Sângeorgiu), Varheli (Sarmizegetusa), în „Vallis Hatzag” (Valea Haţegului).

 

Hunedoara, cartografiată de saşi

3. Meleagurile hunedorene, la 1566, pe harta lui Johannes Sambucus - sursa Muzeul National al Hartilor
3. Meleagurile hunedorene, la 1566, pe harta lui Johannes Sambucus – sursa Muzeul National al Hartilor

Unul dintre cartografii cei mai de seamă ai continentului nostru a fost flandrensul Gerard Mercator (1512-1594), considerat întemeietorul topografiei moderne. Din roadele prolificei sale activităţi, ne reţine atenţia foaia de hartă „Transylvania”, imprimată la Amsterdam, în 1595, unde sunt consemnate localităţile hunedorene: Dewa (Deva), Hatzag (Haţeg), Broβ (Orăştie), Hunyad (Hunedoara), Pest (Peştiş), Bartza (Bârcea), Vezl (Veţel), Varheli (Grădişte – Sarmizegetusa), Braniska (Brănişca), Rapolt. Detaliile au urmat să fie preluate şi de olandezul Janzoon Blaeu, în harta privind Transilvania (1635), precum şi de Mattheus Merian, care, la 1667, mai adăuga localităţile Piski (Simeria) şi Orlea, neuitând să menţioneze Decidava, presupusul nume antic al Devei.

 

Hunedoara, consacrată pe hărţile italiene

5. In 1667, geograful Mattheus Merian trasa o harta a meleagurilor hunedorene - sursa Muzeul National al Hartilor
5. In 1667, geograful Mattheus Merian trasa o harta a meleagurilor hunedorene – sursa Muzeul National al Hartilor

Însă, judeţul Hunedoara va ajunge să fie consacrat în cartografia Europei prin intermediul topografului italian Giacomo Cantelli da Vignola. În harta administrativă şi demografică, imprimată la Roma, în 1686, sub titlul „La Transilvania”, autorul delimitează teritoriul Comitatului Hunedoara. De asemenea, sunt consemnate localităţile hunedorene: Keresbania (Baia de Criş), Bros (Orăştie), Therm (Geoagiu), Rapolt, Sâncrai, Bârcea, Peştiş, Deva, Huniad Vaida (Hunedoara), Hatzag (Haţeg), Brănişca. După doar câţiva ani, în 1690, informaţiile sunt difuzate în lumea veneţiană, de teologul şi gravorul Vincenzo Coronelli, care include harta în colecţiile societăţii „Academia Cosmographica degli Argonauti”.

 

Hunedoara, în geografia matematică la Paris

4. Tinuturile Hunedoarei, reprezentate, in 1595, de Gerard Mercator - sursa Muzeul National al Hartilor
4. Tinuturile Hunedoarei, reprezentate, in 1595, de Gerard Mercator – sursa Muzeul National al Hartilor

Cu puţin înainte de anul 1700, geografia hunedoreană avea să fie cunoscută şi la Paris. Cartograful Antonio Zatta realizase harta „Ungheria e Transilvania”, pe care apăreau aşezările: Huniad (Hunedoara), Hatzag (Haţeg), Saszvaros (Orăştie), Brad, Vaţa, Rapolt, Solmos (Şoimuş), Ilye (Ilia).

O altă contribuţie pariziană aparţine enciclopedistului Guillaume De l’Isle, adept al geografiei matematice. În 1700, el publica, la Paris, „Atlas ou recueil de Cartes Géographiques”, unde inclusese o hartă a Ungariei şi Transilvaniei. Pe lângă localităţile principale – Deva, Hunedoara, Haţeg, Brad, Orăştie, cartograful francez inserează aşezări hunedorene despre care, până atunci, nu se ştiuse nimic în Occident: Voia, Aranivar (Cetatea Uroi), Mărtineşti, Archia, Chitid, Tisa, Sălaşul de Jos, Densuş, Clopotiva, Colţ, Petros. În acelaşi timp, localizează: Poarta de Fier a Transilvaniei (Porte de Fer), Pasul Vulcan (Porte de Vulkan) şi cele două Jiuri (Olah Sil, Magjar Sil).

 

Pentru prima dată evidenţiată zona minieră Brad

6 Tinuturile hunedorene pe harta lui Guillaume Isle, tiparita la Paris, in 1700 - sursa Academia Romana
6 Tinuturile hunedorene pe harta lui Guillaume Isle, tiparita la Paris, in 1700 – sursa Academia Romana

O situaţie planimetrică ceva mai detaliată era prezentată, două decenii mai târziu, de geograful Johann Batist Homann, cu harta „Principatus Transilvaniae in suas quasque nationes”, imprimată la Nürnberg, în 1720. Pentru prima dată, este atestată pe coordonatele europene zona administrativă a Bradului – „Processus Brad”, cu localităţile mineritului aurifer: Szelistye (Sălişte), Arzagany (Hărţăgani), Bukarest (Bucureşci), Poiana, Kracsiunest (Crăciuneşti). Totodată, sunt consemnate, în premieră, micile aşezări rurale înşiruite în lungul Râului Mureş, cum ar fi: Bobâlna, Boholt, Fornădia, Lăpuşnic, Zam. Un alt detaliu preţios este şi cel al menţionării unei fortificaţii de tip stelat – „Dobra Schantz”, existentă la Dobra, în preajma anului 1720.

Graţie acestui gen de lucrări, în zorii modernităţii, ţinuturile hunedorene, aflate la fruntariile răsăritene ale Occidentului, nu mai erau doar un loc alb în raza privirii cărturarilor europeni. Încă din secolele XVI-XVIII, prin intermediul hărţilor, elita occidentală aflase despre existenţa acestor meleaguri. Pentru teritoriul hunedorean, fără a mai fi o Terra incognita, a exista pe o hartă însemna certitudinea definirii unei identităţi.

Știri Similare

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/