România ruptă în două

81

            sanduE final de an. Final de an cu urări de Crăciun să fii bun…, despre asta s-a mai scris, în rest se poate să fii oricum, dacă ești bun de Crăciun. Final de an cu urări de bine – vrem măcar câteva zile să uităm, să ne refugiem în colinde, în familie, în jurul bradului sau în locuri cu prieteni și eventual alcool. Nu excesiv – așa, de voie bună.

            Final de an cu speranțe politice, determinate în principal de alegerea lui Klaus Iohannis președinte și al discursului său inspirat, promițător, motivant. Și de un sondaj care mi se pare extrem de relevant – anume că deși la alegerile prezidențiale s-a votat și pe criterii partinice, votul pentru persoană a fost net majoritar. Cu alte cuvinte, a contat și vehiculul politic numit ACL, dar a contat în special personalitatea și mesajul candidatului. Ceea ce complică mult situația în mediul politic, pentru că presupune o complicitate între electorat și președinte, de genul celui pe care și l-a dorit și Traian Băsescu, dar l-a distrus prin inadecvare. O complicitate destul de complexă, cu diaspora ca motor al saltului de la 35% la 55%, cu societatea civilă, cu electoratul de tip facebook. În context, reapariția în viața publică a foștilor, care la umbra succesului proaspătului președinte și-ar dori să continue guvernarea României pe aceleași principii, ar produce mari îndoieli, de tipul păi de asta am votat, să-i vedem tot pe ăștia? Efectul ar fi o dezamăgire majoră și foarte probabil definitivă. Deși nu intenționez să mă refer aici la așa ceva, deruta politică din județul Hunedoara poate fi un bun exemplu.

            România este oricum ruptă din mai multe puncte de vedere. Când m-am referit în titlu la România ruptă în două, punctul meu de vedere este în primul rând unul social, cu repercusiuni directe și imediate în economic. După atâtea experimente economice de tranziție, după democrații originale, țara s-a scindat (și) după tipul localităților: România satelor, a orașelor mici și mijlocii pe de o parte și România orașelor mari pe de altă parte. România se depopulează, dar nu se simte peste tot în același ritm. Orașele mari supraviețuiesc, pentru că au devenit un fel de aspiratoare de talente și competențe. Pe care le iau, de unde? Nu trebuie să fii foarte perspicace spre a realiza că de la țară, din orașele mici și din cele mijlocii, ajunse în situația de a nu mai putea fi suficient de ofertante nici pentru pregătire post-liceală și nici pentru carieră ulterioară. Lipsite de instituții de învățământ superior, lipsite de locuri de muncă și neputând oferi salarii atrăgătoare, orașele mici și medii sunt cel mai adesea lipsite și de viziune. Foarte puține își pun problema, la nivel de comunitate și de elite (atâtea câte au mai rămas) ce vor să devină. În cel mulți câțiva ani, situația va fi dramatică. Îmi place să cred că nu degeaba Iohannis a acordat atenție copiilor rămași în țară, cu părinți risipiți în toate punctele cardinale, în căutarea unui trai mai bun. Acești copii vor pleca și ei, devenind căpșunari, constructori sau informaticieni. Orașele mici și medii se vor vedea puse în situația de a fi locuri în care nu se întâmplă nimic, îmbătrânite, lente și trăind de azi pe mâine. Ar fi interesant de știut câți dintre tinerii absolvenți de liceu, plecați la facultăți în orașe mai mari, revin. Sau câți dintre părinți își îndeamnă copiii să rămână în Deva. Sună nepatriotic, supărător, risc să fiu combătut cu mânie proletară sau cu demagogie politicianistă, dar totuși asta este realitatea, pe care din păcate mulți sunt incapabili să o înțeleagă.

            Există strategii de revitalizare. Există nu în sensul că le avem, ci în sensul în care se pot face. Economice, culturale, încercând să găsim acel nivel de specificitate care ne deosebește de ceilalți, făcându-ne atrăgători. Oferind posibilitatea creării unui institut de cercetare de top în domeniul arheologic, de pildă. Sau al unei poziționări culturale care în timp să aducă personalități dispuse să experimenteze. Tradiția se crează, prin viziune, talent și consecvență.

            Astea sunt niște gânduri așa, la sfârșit de an. Vă spun tuturor celor care mă citiți, bine sau rău intenționați, la mulți ani, cu sănătate și noroc. Să ne revedem cu bine în 2015.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.