18 C
Deva
vineri, martie 29, 2024

România în anul de graţie 2013: cine nu e cu noi e împotriva noastră!

         sanduMă gândesc cât de frumos suna ceea ce învăţam în 1995 la Şcoala BBC de jurnalism TV: să verifici totul din cel puţin două surse, să te documentezi, să nu emiţi opinii fără acoperire, să nu manipulezi prin omisiune, să soliciţi opiniile experţilor. Apă de ploaie! Manipularea a devenit regula – aici a ajuns România după 23 de ani de cultivare cu asiduitate a neîncrederii în celălalt, a ideii că suntem adversari, eventual duşmani dacă avem opinii diferite sau simpatii politice diferite. Asta în paralel cu discursuri patriotarde despre legendara toleranţă românească…

            Mă uit la ceea ce se întâmplă cu demonstraţiile pro sau contra Roşia Montană. Nu mai riscă nimeni dintre oamenii mai dubitativi să îndemne la ponderaţie. Nu există nuanţe – există doar certitudini! Ai o singură şansă – să fii huiduit, de unii sau de ceilalţi. Pentru că şansa la ponderaţie a fost de fapt distrusă prin perpetua incompetenţă promovată sistematic, în aşa fel încât din ce în ce mai multe decizii au fost luate oricum, numai pe bază de responsabilitate nu. Aşa că nimeni nu mai crede pe nimeni – nici nu ar mai putea! Cei contra exploatării de la Roşia Montană nu au nici un motiv să creadă în buna-credinţă a statului român şi în instituţiile sale nefuncţionale. Ei se comportă de parcă niciunde în lume nu s-ar exploata aur, pentru că şi-au pierdut încrederea în tot ceea ce înseamnă mecanism de control în această ţară.

A fi contra exploatării echivalează cu un îndemn la responsabilitate, nu doar în legătură cu aurul Apusenilor. Binele ţării trece în faţa binelui individual al celor din Roşia Montană, sau cel puţin a unei părţi a acestora, oameni săraci, care nu lucrează cu subtilităţi, ci se plâng că nu au ce pune pe masă. Din cauza aceluiaşi stat român, care le-a luat orice alternativă economică, fără a pune ceva funcţional în loc. A fi pentru exploatare, cu gândul la oamenii fără perspective de la Roşia Montană, echivalează cu lipsa simţului civic, al responsabilităţii, compromisul major cu un sistem – cum altfel? – ticăloşit.

Nu există nimic între… Pentru că toate alternativele au fost jucate, încercate, brevetate, experimentate şi ratate. Cetăţeanul, rotiţă insignifiantă şi inutilă în tot acest angrenaj, nu mai acceptă surse alternative, opinii diverse, dileme care există pentru a forţa raţionalul, negocierea, remedierea. Pentru că ceea ce vede este o permanentă schimbare între extreme: azi e da şi mâine nu, fără motiv aparent. Azi vrem legea, mâine o respingem. Sub presiunea străzii sau pentru că e proastă? Nu vom şti niciodată, statul român nu funcţionează în logica statelor moderne europene, ci în cel mai bizantin mod posibil – la mica înţelegere. Mare dreptate avea un personaj din filmul Despre oameni şi melci al regizorului Tudor Giurgiu, un francez venit să facă afaceri în România: ei au fost mereu în rahat, s-au obişnuit

Știri Similare

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/