Presă și manipulare. O raportare personală

81

            sanduCând în perioada premergătoare alegerilor parlamentare și prezidențiale din 1996 favorizam Convenția Democratică și pe Emil Constantinescu, prin tușe mai fine sau mai groase introduse în textele știrilor pe care le realizam pentru o Televiziune Română aproape complet dedicată lui Ion Iliescu și PDSR, aveam impresia că sunt de partea bună a Forței și că se impune să contrabalansez cumva propaganda pro-stânga, în numele unor valori precum democrația sau statul de drept. Ulterior, Alina Mungiu spunea că un partid care a avut în fața sa un baraj ridicat de presă, nu l-a trecut. Ceea ce era de fapt acceptarea poziționării partizane a presei, indiferent de ce parte a baricadei lupta.

            Pentru anul 2000, lucrurile au fost mai simple – binomul Vadim-Iliescu nu prea introducea multe opțiuni. Nu l-am plăcut pe Iliescu, dar îmi era mai teamă de Vadim. Pur și simplu am votat, fără poziționări jurnalistice pro sau contra.

            În 2004 însă, pentru mine partea bună a Forței a fost Traian Băsescu. Formidabila mașinărie de presă era atent controlată de Adrian Năstase, iar ca reporter al TVR, știam mai repede decât prefecții unde se va deplasa premierul în campania electorală. Mai puțin la TVR și mai mult în presa locală, pe unde colaboram, devenisem din nou partizan al Alianței DA și a lui Băsescu. Percepția mea (poate corectă, poate nu) era că societatea românească se polarizase atât de mult încât era imposibilă neutralitatea. Dar în 2009 și în 2012 îl percepeam pe Băsescu bad guy, așa că deveneam uneori virulent anti, amestecând consilierea de campanie cu editorialele. Mulți jurnaliști o fac, puțini o recunosc. Uitându-mă, în 2011 sau 2012 la emisiunile lui Mihai Gâdea și Antena 3, mi-a trecut prin cap că dacă acum îmi convine că îl atacă pe Băsescu, s-ar putea ca la un moment dat să fiu foarte dezamăgit de o poziționare extrem anti față de un personaj politic pe care îl apreciez. Pentru că partizanatul televiziunilor devenise exacerbat, cu mult peste ce am fi îndrăznit să facem în anii ’90. E adevărat, nu mai lucram în TVR, dar mi-am păstrat statutul de colaborator al presei locale. Nu a trecut mult timp și temerile mi s-au confirmat. Spargerea USL a forțat presa să aleagă – cu Ponta sau anti-Ponta. Fără să-mi fi devenit Traian Băsescu mult mai simpatic (pentru că în 2005 am semnalat brutalitatea cu care body-guarzii săi s-au comportat cu ziariștii la Țebea, am devenit indezirabil pentru TVR și pentru directorul din acel moment al Jurnalului…), suportam cu greu atacurile imunde la adresa lui Klaus Iohannis și odele pro-Ponta, practicate de Antena 3 și România TV, prin vocile acelorași… De cealaltă parte, Realitatea TV și B1 TV încercau să echilibreze situația, cu un partizanat de semn contrar sau cu alte devieri, de tip Lavinia Șandru.

            Cred că și presa a ajuns într-un impas. Lumea consumă în continuare programele așa-numitelor televiziuni de știri, fiind expusă la manipulări și dezinformări de proporții. ONG-ul Active Watch și alți câțiva analiști media au încercat să tragă în nenumărate rânduri semnale de alarmă, găsind și cauze ale fenomenului – radicalizarea societății românești, operată atât de politicieni cât și de mass-media, pe de o parte, și proprietatea asupra unei mass-media rămase (în special după criză) fără prea multe surse e finanțare. Am văzut bine că vehemența realizatorilor TV, care astăzi poate să convină, mâine poate să devină detestabilă. Urmărim doar presa în care ne regăsim, supusă și ea pendulării, de la un ciclu electoral la altul. Ce iubim azi, detestăm mâine, pentru că nu mai există reguli minimale, sau dacă există, nu sunt respectate. Vorbeam, înainte să scriu acest text, cu un jurnalist clujean, Tiberiu Fărcaș. Digi 24, doar la ei mă mai uit, îmi spunea el. Suntem deci în situația de a găsi oaze de credibilitate, în presa clasică sau pe internet. Pentru a număra moderatorii frecventabili, degetele de la o mână prisosesc. Aspect pentru care mulți dintre noi, cei numiți generic formatori de opinie, ne facem în mod direct vinovați.

Comentarii FB

comentarii




2 thoughts on “Presă și manipulare. O raportare personală

  1. gica contra

    Daca-n ActiveWatch va e speranta, atunci mai bine o lasati la locul ei, la intrare. Bine macar ca acum e voie de la comenduire sa va suparati pe A3 si Romanica TV. Sarbatori fericite si un An Nou bun, dar, grija mare, ca la anul nu se stie care va fi comenduirea!

    Reply
    1. Alex Gruian

      🙂 as fi putut să pun pariu că gica contra va scoate, curajos, capul. Desigur, nu din anonimat, de unde se comentează cu aplomb. Lol, maestre. Și mai mult curaj, ce naiba, suntem free country.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.