10.7 C
Deva
vineri, martie 29, 2024

NUMAI’ DE BINE: Poveste cu baroni locali, cavaleri şi interlopi

editorialMă amuză seriozitatea cu care vorbeşte un cavaler al zilelor noastre despre cât de multe ore se antrenează el în fiecare zi ca să devină un fel de Don Quijote al mileniului trei. Lumea se schimbă…

În copilăria mea ne făceam săbii din pomul de Crăciun ca să devenim cavaleri. Până când, într-un an, am rupt-o cu joaca asta destul de abrupt. Mi s-a spus să-i dau bradul meu, viitoarea mea sabie, lu’ ăla mic (un vecin) fiindcă eram deja „cal bătrân” şi aveam să mă fac de râs. Nu mi l-am putut imagina pe tata cavaler în zale cum sunt mulţi bărbaţi din ziua de azi, aşa că am renunţat la felul acesta de joacă, cu sabia. Bag de seamă că alţii au avut mai multă imaginaţie ca mine.

De câţiva ani spadasinii sunt tot mai prezenţi în viaţa cetăţii. Unii se adună în găşti şi îşi află modele în filme americane cu bătăuşi ninja. Alţii înfiinţează ori reînvie ordine cavalereşti.

Cavaleri medievali în armură cu spadă (eventual şi cu cal) însoţiţi de domniţe şi trubaduri ies la paradă în serbări publice. Sunt plătiţi de baronii locali pentru asta. Îşi fac damblaua cu la fel de multă însufleţire ca Don Quijote şi pot să fie amuzanţi fără să devină caraghioşi.

Dar nu pe toţi îi „prinde” rolul de aventurier al veacurilor demult apuse. Cu câţiva ani în urmă, Mihail Rudeanu – pe atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, şi un fost ministru al Telecomunicaţiilor (Ovidiu Munteanu) şi-au cumpărat cu câteva mii de dolari câte un titlu de cavaler. Ceremonia a avut loc undeva în Austria şi a fost oficiată de un anume Ioan Curteanu de Hondol. Cei doi demnitari deveniseră Cavaleri ai Sfântului Mormânt. Sunt poze în acest sens. (Pentru Rudeanu au admis o excepţie şi au investit-o cu puteri de cavaler pe fiică-sa, deşi frăţia cerea doar sânge bărbătesc.) „Cruciaţilor” li s-a spus mai pe urmă că îşi pot recupera investiţia făcând la rândul lor pe alţi cavaleri contra unor sume de bani. Nu au găsit adepţi, dar nici nu cred că au rămas de pagubă.

Baronii locali din zilele noastre ar vrea să scape de conotaţia peiorativă a termenului. A zis-o clar Marian Oprişan, vestitul baron de Vrancea.

Tot mai des, baronii locali angajează cavaleri, domniţe şi trubaduri pentru petrecerile lor publice. Mie îmi pare că fac asta doar de ochii lumii pentru că nu închiriază, „la pachet”, şi spiritul cavaleresc. Poate greşesc, dar baronul local rămâne în intimitatea lui mai aproape de spadasinul interlop cu sabie ninja şi „ghioagă” de baseball în portbagaj.

Știri Similare

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/