Eşti devean dacă…

             sanduDe câteva zile a apărut pe facebook un grup – Eşti devean dacă… Nu m-am grăbit deloc să fac vreun comentariu prin care să mă identific ca devean, dar am urmărit rapida dezvoltare a postărilor şi cred că ceea ce am constatat poate face chiar obiectul unui studiu sociologic – dacă Deva ar avea o universitate, cu siguranţă că o lucrare intitulată Aspecte ale dezvoltării şi evoluţiei identitare în spaţiul devean s-ar bucura atât de succes academic, cât şi de public. Ceea ce scriu aici este departe de a avea vreo rigoare academică, sunt simple constatări care stau la îndemâna oricui vrea să ştie de ce ar putea fi cineva devean şi ar alege să se uite pe pagina de facebook amintită.

            Pentru cineva care a prins mult din evoluţia (şi uneori involuţia) Devei, pagina de facebook Eşti devean dacă… este în primul rând o foarte plăcută experienţă ludică. Cu detaşare şi umor parcurgi vârstele oraşului, filtrate prin ochii martorilor oculari. Care martori doresc să se exprime, să se regăsească.

            Succesul paginii a fost instantaneu. Postările nu pot defini caracteristici specifice deveanului, ci se constituie practic într-un summum de amintiri şi experienţe personale legate de oraşul în cauză – Deva. Este uşor sesizabilă nevoia de identitate prin constituirea şi apoi apartenenţa la grupuri mai mici decât grupul celor care sunt deveni. Cu alte cuvinte, eşti devean (adică faci parte din grupul celor care sunt deveni) dacă – printre altele – faci parte din grupul celor care şi-au dat întâlnire la cal sau au mâncat ciorbă de burtă la băltoacă (jargon pentru fostul bar „15 lei”, alt jargon pentru acelaşi bar, care se numea de fapt altfel, nici nu mai contează cum).

            Identificarea cu oraşul are evident vârste diferite. Aproape invariabil fiecare se duce cât poate mai mult în timp, valorizând experienţe iniţiatice pe care le ţine minte cu drag sau care se leagă de momente plăcute, aventuroase, şmechereşti. Numărul sub-grupurilor de deveni creşte enorm, pentru că sunt deveni cei care au făcut ore cu un anumit profesor, la o anumită şcoală. Desigur că acel profesor a fost întâlnit doar într-o anumită perioadă, finită. La fel o anumită terasă, un local, un loc de întâlnire. Valoarea sentimentală diferă tot în funcţie de vârstă – este devean şi cel ce a terminat liceul sportiv în 1987, de exemplu, ca şi cel ce asculta la Sarmis trupa Brevis. Aceste date îndepărtate nu reprezintă însă mai nimic pentru deveanul născut după 1990, care cumpăra gumă Turbo de la Consignaţia Marc, unul dintre primele business-uri de succes postdecembriste din Deva.

            Unii se simt reprezentaţi de grupuri diverse. Alţii sunt primii care crează propriul grup, micşorând sau lărgind baza de acceptare. Numărul celor care au luat o palmă de la un anumit profesor poate fi mult mai mic decât al celor care au prins frizeria Ciufulici, de exemplu.

            Analiza devine şi mai interesantă în momentul în care apar primele fotografii „de epocă”. Nu cele foarte vechi, de la începutul secolului trecut, care nu mai au martori oculari, ci cele de la mijlocul anilor ’70 – se păstrează un număr limitat de fotografii cu Deva din perioada 1970 – 1990. Cu sau fără autoturisme, cu sau fără blocuri, fotografiile poartă aproape invariabil mesaje nostalgice, de tip – uitaţi-vă cât era de frumoasă Deva pe vremea când… Putea fi frumoasă sau nu, asta este discutabil şi extrem de subiectiv. Nici măcar nu mai contează. Iată o scurtă anecdotă. Doi vârstnici stăteau de poveşti pe o terasă (nu neapărat din Deva…). Lângă ei trăgea cu urechea un jurnalist. Bătrânii tot povesteau despre război, despre cum le-au îngheţat picioarele în tranşee, despre cât de rău era când îi bombarda inamicul. La un moment dat, jurnalistul intervine: oameni buni, dacă era atât de rău, de ce vă tot povestiţi chestiile astea? Unul dintre vârstnici se întoarce şi-i răspunde: era rău, dom’ne, dar eram tineri, înţelegi

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
Intervențiile de la Cetatea Costești vor fi reluate la primăvară         TOP 3 ținute cool pentru birou atunci când ești în criză de timp și idei!         Ce spun șefii Parcului Național Retezat despre „măcelul pădurilor” prezentat de activiștii de mediu         EVENIMENTUL ÎN TURISM. Târgul de Turism al României 2019 – încă un pas spre disoluţie         Povestea unui alergător la 51 de ani. Forrest Gump de Valea Jiului: Fuge 500 kilometri lunar şi mănâncă pită cu slană         Scrisoare deschisă către politicienii din USR – PLUS Hunedoara         Kogaionon, „muntele sfânt al dacilor“. Zece argumente pentru care locul sacru al strămoșilor noștri era Vârful Godeanu         Bărbat plecat la cules de ciuperci, rătăcit în Munții Orăștiei         Foştii anchetatori ai lui Traian Berbeceanu cer scoaterea cărții sale de pe piaţă         Teodora Larisa Petruț şi prospețimea poeziei         Lucian Heiuş le cere demisia. Trei politruci PSD cu funcţii publice ar trebui să plece din posturi         Marius Surgent, deputat ALDE: În turul doi al alegerilor prezidențiale voi vota candidatul dreptei         Cursa infernală a unui autocar pe DN 7. Pasagerii au trecut prin momente de spaimă         Accident grav pe DN 66 Călan – Haţeg, produs de un tânăr băut         Scene înfiorătoare în timpul unui spectacol de circ în Hunedoara         Hunedorean acuzat că a jefuit un cabinet medical din spital         Carmen Hărău : „Este greu dar foarte onorant să lupți acum pe frontul anti-PSD!”         11 ani de la tragedia din Mina Petrila         Accident rutier pe șoseaua Hunedoara – Deva         Tânăr acuzat de înșelăciune