8.7 C
Deva
joi, martie 28, 2024

Dragostea de România. Varianta Deva

         sanduMă gândeam, în timpul defilării ce a avut loc pe 1 Decembrie la Deva ce ar putea însemna dragostea de patrie. Vedeam lume multă, adunată ca niciodată pe ambele părţi ale bulevardului cu acelaşi nume ca al sărbătorii, 1 Decembrie, agitând steguleţe, într-o stare de evidentă bună-dispoziţie, ca să nu zic chiar bucurie. Lume multă a fost şi la serviciul religios, a fost ascultat în linişte şi cu respect imnul şi piesa Binecuvântează, Doamne, România, interpretate de corala Musica Divina. Discursurile oamenilor politici le pot aprecia ca inspirate, şi mai ales foarte decente în termeni de lungime.

            Mi-a atras atenţia discursul PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei – extrem de tranşant pentru o faţă bisericească, deloc formal şi în nici un caz complezent. A atins o temă cu mult peste semnificaţia locală a unui discurs – anume tema mândriei naţionale înţelese dincolo de formă fără fond, lipsa de sincronism cu o Europă din ce în ce mai critică cu România, creştinismul văzut ca model identitar european. Destul de alambicat şi realist discurs.

Sigur, Drapelul, Imnul, Armata – simboluri puternice ale statalităţii, în particular simboluri şi ale României. România, patria noastră. Ce înţeles dăm noţiunii de patrie? Ce iubim? Munţii, văile, dealurile, apele? Pentru că în rest suntem critici cu patria, nu prea merg strălucit lucrurile. Când suntem criticaţi, nu e criticată frumuseţea geografică a ţării, ci lipsa de ataşament faţă de un set de valori. Părerea mea este că nu cu ţâfnoşenie se afirmă iubirea de ţară şi mândria de a fi român. Ţâfnoşenia noastră ascunde de multe ori frustrare şi dipreţ la adresa celorlalţi, care chipurile nu înţeleg ce ţărişoară frumoasă avem noi şi ce tradiţii milenare, pe care răii şi famenii, vorba poetului, au încercat mereu şi mereu să ni le ia, distrugă, etc. Vom fi cu adevărat stăpânii sentimentelor noastre patriotice când vom putea să ne afirmăm identitatea cu detaşare şi acea siguranţă izvorâtă din conştiinţa faptului că avem ce apăra – nu doar în termeni geografici, ci mult mai mult – în termenii valorilor în care credem, pe care le respectăm şi pe care le aplicăm în viaţa cotidiană, nu la nivel declarativ. Cu alte cuvinte, nu o imagine a patriotismului, ci patriotismul asumat fără emfază, fără ţâfnoşenie. Căci prea des românul e iubitor de natură şi îşi taie pădurile, e iubitor de dreptate şi acceptă fel de fel de ticăloşii, cântă iubirea de român şi îşi vrea semenul mort să-i fure capra… Plutim într-o demagogie colectivă peste care dorim să aşternem lin giulgiul izbăvitor al iubirii de patrie, oricum, în orice condiţii. Falsă perspectivă. M-am întrebat ce aş apăra, ce ar apăra ei, concetăţenii mei, dacă ar fi cazul? Munţii, văile, râul, ramul? Familia? Dacă îşi iubesc ţara, de ce pleacă în număr atât de mare? Pentru că ţara lor nu prea are grijă de propriii cetăţeni. De ce se tot încearcă stimularea patriotismului? Pentru că oamenii simt că nu mai apără valori, că nu le mai au, că valorile sunt pe de o parte declarate, dar în realitate sistematic detestate şi distruse.

            Mă uitam la chipurile devenilor din preajma mea, a celor care priveau parada militară,  şi mă bucuram văzând că le place, că se simt nu neapărat mândri că sunt români (sună prea emfatic), ci onoraţi de a fi trataţi ca cetăţeni demni ai oraşului lor. Şi cu siguranţă îşi doresc ca în viaţa lor de români deveni să conteze şi Cetatea, şi parcurile, şi familiile, dar şi valori pe care să îşi poată clădi existenţa: libertate, respect din partea propriului stat, încredere în legi şi în oamenii aleşi să-i conducă, în buna-credinţă şi în competenţa lor, cea care de fapt garantează totul.

 

Știri Similare

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/