Cuvinte Libere. ROMÂNIA,ȚARA DE NOI VOTATĂ (1)

România este o țară frumoasă, bogată, binecuvântată și dăruită de Atotputernic, ca nume generic, pentru a nu ofensa alte  religii și culte. Cam așa ar suna o descriere ideatică și scurtă a Țării în care trăim. România este unică și prin gluma laică despre mirarea Sfântului Petru față de dărnicia lui Dumnezeu privind bogăția dăruită acestei Grădini a Raiului. La care Domnul i-ar fi răspuns: Stai să vezi dar ce popor va stăpâni acel Rai! Un popor care, iată, a confecționat o Românie mai străină pentru oamenii săi decât oricare altă țară, cât de înapoiată poate fi.
 O ţară în care conducătorii ei au uitat sau nu cunosc valorile, tradiţiile, istoria, dovezile arheologice ale neamului. Numai bogățiile fizice ale acestui pământ, pe care le mătrășesc cu nepăsare, dar cu profituri personale.
 O ţară ai cărei guvernanţi, nu doar cei de azi, care nici nu au avut timp, încă, dar de mulți ani, toate administrațiile și puterile politice perindate la cârmă – pe voința, pe votul poporului care nu mai este popor – îi vând pământul, apele, pădurile, aprobă otrăvirea pământului cu chimicale și, implicit, a populației. Despre sănătatea căreia se vorbește și se ia atitudine numai când interese politice și electorale impun aducerea pe agendă a stării de sănătate. Dar și asta, de obicei, cu ascunse implicații și interese politice, pentru acuzarea cuiva sau apărarea altcuiva. Mai numiți o ţară în care singura… industrie funcțională la parametri maximi și chiar mai mult de atât este mâncătoria politică! Care, în lumea civilizată se numește luptă democratică pentru putere. La noi însă, toate au un conținut specific, neaoș, din care nu ieșim de peste 100 de ani, dacă ne referim corect doar la România asta, de la 1918 încoace. Mâncătorie este toată această luptă pentru putere, care, de obicei nici nu are vreo legătură cu politica, ci se rezumă la a pune laba- cu orice preț, prin orice mijloace, între care la cel mai mare preț este mioritica trădare-, pe putere pentru a duce  laba plină cu de toate totul la gura proprie și a clanului din anturaj.
 O ţară care  își pierde chiar și Limba maternă; ba, după cele mai noi maniere, așa-zis intelectuale, ale… culților de factură nouă, globalizantă,  Limba se pierde chiar mai înainte de a pierde celelalte proprietăți-fizice, de suprafață, subpământene, din ape și Mare, din aer, și din conștiință, și de bun-simț, și din simțirea apartenenței la un neam, la o țară, la o națiune. Vânzarea Limbii accelerează și așterne uitarea peste România!

Iar preşedinții, pe rând, consfințesc: nu interesele naţionale contează, ci interesele comunităților internaționale la care țara este parte. Iar când nu o spun, permit acest lucru.
O țară în care în coloanele manifestanților se află și jurnaliști. Nu mulți, e drept, dar locul lor nu e acolo. Ci… la fața locului, pentru a relata și comenta. Nu pentru a organiza! Dar și fără manifestații de stradă, televiziunile, cu un apetit de sânge de neînțeles, îndeosebi televizoristele, cam neșcolite, fac justiție, dau sentințe, iar când nu fac asta, trag direct la răspundere și suspectul și investigatorul! În rest, găzduiesc ședințe de bârfe politice și de obscurantism…

  O ţară cu o populaţie indiferentă, nepăsătoare, aparent  drogată psihic, dezrădăcinată, deseori dezumanizată, iraţională, depersonalizată, devalorizată- utilă doar la urnele cu voturi, unde se vinde pe promisiuni și nimicuri.

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului