10.000 de ore deasupra pământului! Află povestea hunedorencei care a lucrat 8 ani la cea mai bună companie aeriană a lumii!

A fost stewardesă, manager de bord, auditor şi trainer pentru transportatorul naţional al Emiratelor Arabe Unite.

A zburat cu 7 tipuri de aeronave şi a vizitat 5 continente.

A trăit 8 ani în paradisul bogaţilor, lângă cel mai mare parc de distracţii din lume.

Află ce înseamnă să munceşti într-o companie în care lucrează 120 de naţionalităţi ale pământului!

„ORICE ABATERE ERA NOTATĂ”. „Managerii erau foarte duri, dacă nu-ţi făceai treaba. Compania încuraja o cultură a rapoartelor. Cea mai mică abatere de la regulă trebuia notată. Eu am fost adepta rapoartelor pozitive şi a scrisorilor de recomandare, atunci când exista performanţă”, spune Laura Resiga / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ LAURA RESIGA

„ORICE ABATERE ERA NOTATĂ”. „Managerii erau foarte duri, dacă nu-ţi făceai treaba. Compania încuraja o cultură a rapoartelor. Cea mai mică abatere de la regulă trebuia notată. Eu am fost adepta rapoartelor pozitive şi a scrisorilor de recomandare, atunci când exista performanţă”, spune Laura Resiga / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ LAURA RESIGA

A străbătut Pământul de la un cap la altul. Ştie care e cel mai sigur avion din lume şi unde se mănâncă cea mai bună friptură sau unde se beau cele mai rafinate vinuri.

La 24 de ani, câştiga într-o lună cât alţii într-un an. După 10.000 de ore dincolo de nori, Laura Resiga are poveşti cu duiumul. A lucrat 8 ani în cea mai bună companie aeriană a lumii – o companie cu 3.000 de stewardese şi cu cele mai multe decese la bord. A fost instruită cam pentru toate tipurile de aeronave şi a experimentat inclusiv Boeing-ul 777. A intrat în aviaţie stewardesă şi a părăsit-o trainer. După 8 ani, a obosit şi s-a întors acasă, ca să-şi facă o familie.

 

Cursa ghinioanelor

A ajuns în aviaţie din greşeală. Aşa le spunea pasagerilor care o întrebau cum şi-a ales meseria.

„Lucram în televiziune, iar contractul era aproape de final, aşa că am aplicat pe un site de joburi căutând ceva în domeniul Comunicare şi relaţii publice, pentru că asta studiasem. Am văzut şi anunţul firmei Etihad Airways, care recruta stewardese, şi am aplicat fără să mă gândesc prea mult. Când m-au chemat la interviu, lucram deja la altă firmă şi uitasem de-a dreptul de anunţul pentru stewardese. Îmi amintesc că reprezentanţii Etihad Airways au insistat vreo trei săptămâni să vin la interviu. În final, m-am dus la Braşov şi l-am susţinut”, îşi aminteşte Laura cum a ajuns stewardesă.

A trecut cu brio toate probele. A trebuit chiar să spună un banc în limba engleză.

„Mi-au testat spontaneitatea”, explică tânăra.

A aterizat în Dubai în decembrie 2004, împreună cu alte 4 românce. Un training de câteva săptămâni a pus-o la curent cu tot ce însemna noul job. Primul zbor l-a făcut spre India – mai degrabă cu emoţii decât curioasă.

„A fost cursa ghinioanelor. Am simţit turbulenţele pentru prima dată. Era ceaţă şi n-am putut ateriza la timp, aşa că am survolat spaţiul vreo două ceasuri, deaupra aeroportului din Delhi”, spune fosta însoţitoare de bord.

 

Reguli stricte

În aviaţie sunt reguli stricte şi punctualitatea e sfântă – explică Laura despre meseria în care stai cu bagajul la uşă. Ziua de lucru începe cu câteva ceasuri înainte de decolare.

„Îţi pregăteşti ţinuta, machiajul şi coafura – uniformă impecabilă, unghii lăcuite perfect, doar cu ojă roşie sau transparentă, 5 produse de machiaj obligatorii, ciorapi de culoarea pielii şi păr în culoarea naturală sau două-trei nuanţe diferenţă”, îşi aminteşte deveanca regulile companiei care are 3.000 de stewardese.

NO. 1. Etihad Airways este compania naţională a Emiratelor Arabe Unite - „Etihad” este cuvântul arab pentru „unire”. A fost înfiinţată în 2003, iar în decembrie 2013, a câştigat, pentru a cincea oară consecutiv, titlul de „cea mai bună companie aeriană a lumii”. Etihad Airways este sponsorul principal al scuderiei Ferrari şi al clubului britanic de fotbal Manchester City

NO. 1. Etihad Airways este compania naţională a Emiratelor Arabe Unite – „Etihad” este cuvântul arab pentru „unire”. A fost înfiinţată în 2003, iar în decembrie 2013, a câştigat, pentru a cincea oară consecutiv, titlul de „cea mai bună companie aeriană a lumii”. Etihad Airways este sponsorul principal al scuderiei Ferrari şi al clubului britanic de fotbal Manchester City

De două-tre ori pe lună, fiecare însoţitoare de bord are parte de aşa-numitele „standby hours”. Adică, 4 ceasuri în care este la dispoziţia firmei, pentru cazurile când vreun coleg trebuie înlocuit. Concret – stă 4 ore în aeroport, cu bagajul făcut, îmbrăcată în uniformă, machiată şi pregătită de zbor, pentru că în orice clipă poate pleca într-o cursă de 30 de minute ori de 14 ore.

Colegii de la bord sunt alţii de fiecare dată. Îi cunoşti cu câteva minute înainte de îmbarcare, în timpul briefing-ului, la care primeşti toate informaţiile legate de zbor – numărul de pasageri, tipul de meniu pe care îl doreşte fiecare, codul de acces în cabina piloţilor, persoanele speciale care urcă la bord şi multe altele.

„Pentru personalităţi există reguli speciale. De cele mai multe ori, călătoresc sub alte nume şi sunt ultimii pasageri care urcă în avion”, spune Laura, care a zburat alături de fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schroter, pe ruta Munchen-Abu Dhabi.

[wzslider autoplay=”true”]

Poţi ajunge manager de zbor într-un an”pasageri

Deveanca e plină de energie. Are atât de multă, încât s-a implicat cu zel într-o mulţime de lucruri. A avut ambiţia să le încerce pe toate. La 3 ani după ce a intrat în aviaţie, a renunţat lat uniforma de stewardesă şi a îmbrăcat costumul gri al managerului de bord.

„În Orientul Mijlociu promovarea pe baza competențelor este un lucru obişnuit. Poţi avansa în carieră mult mai repede decât în alte ţări. Poţi ajunge manager de zbor după numai un an de la angajare, dar eu am preferat să învăţ foarte bine regulile, să câştig experienţă şi, mai ales, încredere în mine. Când m-am simţit pregătită, mi-am încercat norocul. Am trecut prin câteva teste şi interviuri şi am reuşit. Au contat şi scrisorile de recomandare primite de la pasageri şi de la colegii din echipa de zbor”, explică hunedoreanca.

 

Peripeţii la 12.000 de metri deasupra pământului

Dincolo de nori, se întâmplă multe peripeţii. Unele nostime, altele, mai puţin. Laura a adunat destule. Îi vine în minte un zbor de râsul lumii – o cursă de Asia, cu muncitori în construcţii la bord.

„Colegii mei le-au împărţit dopurile de urechi şi şosetele, într-un pacheţel. După câteva minute, ne-a umflat râsul pe toţi. Pasagerii de la clasa Economic foloseau dopurile de urechi pe post de dopuri de nas”, povesteşte fosta stewardesă.

Un zbor de Dublin a fost de groază, după ce un pasager dezechilibrat mintal a ameninţat pe toată lumea de la bord.

„Era o cursă de 9 ore. Bărbătul a consumat alcool şi şi-a pierdut cumpătul. În avion, primeşti de băut cât vrei. Service-ul e foarte bogat şi nu există limite, dacă te comporţi normal. Dar dacă o iei razna, lucrurile se schimbă. Iar pasagerul respectiv tocmai asta a făcut. A devenit agresiv şi violent. Stewardesele s-au speriat şi au dispărut în bucătărie. Pasagerii îngroziţi încercau să ajungă în alte clase. Eu eram manager de bord, aşa că n-am avut încotro – a trebuit să rezolv situaţia. M-au ajutat 2 pasageri care lucrau în departamentul de securitate al aeroportului din Dublin. I-am pus cătuşele bărbatului care ameninţa în stânga şi-n dreapta şi l-am imobilizat în scaun. La aterizare, l-am predat poliţiei”, îşi aminteşte tânăra.

 

Cel mai dificil zbor

Cea mai lungă cursă din cariera Laurei a durat 14 ore şi jumătate – din Abu Dhabi până la Sydney, fără escală.

„Pe zborurile lungi, era obligatoriu să te odihneşti 4 ore. Aşa impune regulamentul. Este şi motivul pentru care aveam la bord mai multe stewardese – 14, în echipa maximă. Ne împărţeam în două grupe şi ne odihneam pe rând”, detaliază Laura.

Când vorbeşte despre „incidente”, îşi aminteşte de Toronto. Un zbor în care inginerii au uitat, pur şi simplu, să încarce apă în avion. Aşa că tot echipajul a făcut cu rândul la spălat de toalete.

„Problemele au început imediat după decolare. Întâi, ne-am trezit cu o femeie însărcinată care depăşise perioada în care îi era permis să zboare. A reuşit să urce la bord şi nu mai era nimic de făcut. Ghinionul a fost că au apucat-o contracţiile şi trebuia să stea într-o poziţie confortabilă. I-am încropit un fel de platformă din cutii de carton şi am răsuflat uşuraţi că n-a născut în avion. Iar lipsa apei de la toalete a fost cireaşa de pe tort. Nu puteam anunţa pasagerii, ca să nu ne dăm cu firma-n cap, dar în final, ne-am descurcat. Le-am spălat noi. Tot zborul am cărat sticle cu apă de la bucătărie şi le-am spălat cu rândul”, povesteşte deveanca.

 

Ocolul Pământului în 8 anisua

Oricât ar părea de frumos, jobul de stewardesă are şi minusuri. Laura s-a luptat cu insomnia mai bine de 6 luni, după doi ani de zbor – din pricina diferenţelor de fus orar.

„Nu ai un program ordonat şi zbori în toate direcţiile. Dar partea frumoasă a lucrurilor e că munca ta e diferită de oricare alta. În aviaţie, nu există rutină”, spune tânăra.

O stewardesă zboară două-trei săptămâni pe lună şi în rest, se plimbă, face plajă sau călătoreşte. Cu 10 zile libere pe lună şi cu minimum 14 ore de relaş între două zboruri, românca a cutreierat 5 continente în 8 ani. Despre New York spune că i-a rămas la suflet mai mult decât orice alt loc din lume.

„Este destinaţia mea preferată, datorită shoppingului – raportul preţ-calitate e grozav. În plus, e un loc unde oamenii interacţionează foarte uşor şi foarte repede. Libertatea se simte în aer. O poţi trage în piept prima dată când inspiri în Statele Unite”, e de părere Laura.

În 8 ani de aviaţie, a fost instruită cam pentru toate tipurile de aeronave – a experimentat inclusiv Boeing 777. A fost stewardesă, manager de bord, auditor şi trainer în Departamentul de Leadership al Etihad Airways. Tot ea a înfiinţat şi clubul de Leadership. În 2012, s-a oprit. A decis să se întoarcă acasă şi să-şi facă o familie.

„Obosisem. Este o meserie frumoasă, dar foarte solicitantă. La început, nu mi-a fost deloc uşor. Am vrut să plec după doi ani. Am renunţat la Orientul Mijlociu, dar nu neapărat la aviaţie. Acum sunt implicată într-un proiect intitulat ‘Vreau să fiu stewardesă’ – un ghid util pentru toţi cei care îşi doresc o carieră în aviaţie”, încheie hunedoreanca.

 

———————————————————————————-

Cât câştigă o stewardesă în Emiratecaseta

 

-E nevoie de curaj ca să pleci la 24 de ani în Orientul Mijlociu, mai ales la o firmă nou înfiinţată.

-Da, îţi trebuie puţin curaj. Au fost destui care m-au sfătuit să nu plec. Mai ales că plecarea s-a amânat cu jumătate de an, pentru că firma ne-a pierdut actele de două ori. Dar mi-am luat unele măsuri de precauţie. Aveam o cunoştinţă – secretar în Ministeul Educaţiei. I-am spus ce planuri am şi a luat legătura cu un angajat al Ambasadei României la Abu Dhabi – pentru mai multă siguranţă. Am ajuns în Dubai fără probleme şi totul a fost în regulă.

-Câţi români lucrau în companie?

-La Etihad Airways erau oameni de 120 de naţionalităţi – românii erau a patra naţie majoritară, după indieni, filipinezi şi britanici. După 3 ani, am avut chiar şi din două colege din Deva.

-Unde aţi locuit când aţi lucrat pentru Etihad Airways?

-În Abu Dhabi, în apartamente puse la dispoziţie de companie – un campus aflat vizavi de parcul de distracţii Ferrari World şi păzit în permanenţă de o echipă de security. Nimeni nu putea să intre în clădire fără să se legitimeze şi îţi trebuia acordul scris al companiei când erai vizitat de rude sau prieteni care stăteau mai multe zile. În rest, era interzis să ai vizitatori după ora 24.

-Cum arată meseria de stewardesă din interior?

-De la distanţă, e o lume sclipitoare. Eşti atras de mirajul banilor şi de şansa de-a călători în toată lumea. Îţi pot permite lucruri la care în România nici măcar nu visezi. E o meserie frumoasă, dar implică şi foarte multă responsabilitate. Uneori, e chiar riscantă. Zbori cu tot felul de oameni la bord, iar în avion nu există echipă de intervenţie. Trebuie să te descurci singur, indiferent de situaţie. Ca să nu mai vorbim de pretenţiile pasagerilor. Unii au cereri de-a dreptul ciudate. De pildă, un coleg a fost numit „Steward-ul anului” după că a acceptat să-i facă pantofii unui pasager. Sunt şi situaţii când oameni care au bilet la Business Class vor să călătorească la First Class – lucru nepermis în orice condiţii. Am păţit-o cu un ambasador. Mulţi fac asta ca să-şi salveze banii. I-am explicat că politica firmei interzice astfel de practici, dar nu aveai cu cine vorbi. Ne-a ameninţat c-o să rămânem fără job. În alt caz, la un zbor de Clasablanca, o pasageră s-a enervat când stewardesa i-a atras atenţia că blochează ieşirea de urgenţă. Lucra la Ambasada SUA din Iran şi ne-a ameninţat că n-o să primim vize pentru Statele Unite cât va fi ea acolo.

-Aţi avut şi pasageri români?

-De câteva ori. Pe un zbor de Nepal, am cunoscut un profesor de la Universitatea din Iaşi, iar într-o cursă de Thailanda – un cuplu de români care călătoreau spre Bangkok, în luna de miere.

-Cât câştigă o stewardesă?

-Câştigul e diferit în fiecare lună. Există un salariu de bază, plus diurne – care diferă în funcţie de zona unde zbori. De exemplu, Europa şi SUA sunt cel mai bine plătite. Urmează Australia şi Africa, iar în Asia şi Orientul Mijlociu sunt cele mai mici diurne, pentru că sunt zboruri pe distanţe mici. Dacă ar fi să fac o comparaţie, cu salariul pe-o lună, poţi să-ţi cumperi o maşină bună, iar în 3 ani poţi să-ţi iei un apartament.

-Ce calităţi trebuie să aibă o stewardesă de succes?

-În primul rând, pasiune şi devotament. Apoi, capacitate de adaptare şi rezistenţă la schimbare. Şi simţul umorului e foarte important – în relaţia cu pasagerii. Trebuie să le câştigi încrederea. Per ansamblu, un însoţitor de bord trebuie să fie un om pregătit oricând să salveze vieţi, dar şi un om care să-şi pună, la rândul său, viaţa în slujba pasagerilor.

 

 

Comentarii FB

comentarii




One thought on “10.000 de ore deasupra pământului! Află povestea hunedorencei care a lucrat 8 ani la cea mai bună companie aeriană a lumii!

  1. tractorismen

    “A lucrat 8 ani în cea mai bună companie aeriană a lumii – o companie cu 3.000 de stewardese şi cu cele mai multe decese la bord”. Cum adica. E motiv de lauda sa ai cele mai multe DECESE la bord?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului