(VIDEO) Ținutul populat în trecut de sași de la poalele munților Orăștiei

898

Câteva familii de germani mai locuiesc în satele din vecinătatea Orăștiei, înființate la mijlocul secolului al XII-lea, odată cu colonizarea sașilor în Transilvania.

Așezările din zona Orăștiei au fost populate cu coloniști sași la mijlocul secolului al XII-lea. Așezările de la poalele munților au o istorie zbuciumată, iar unele au păstrat atmosfera pitorească a vechilor sate transilvane, unde conviețuiau români și sași.

Cetatea din Orăștie a rămas cea mai cunoscută ctitorie a sașilor din ținutul Hunedoarei. Între zidurile ei au rămas ruinele unei rotonde vechi de un mileniu, dar și două biserici „gemene”: o biserică reformată, fostă romano-catolică, clădită în secolul al XIII-lea și biserica evanghelică luterană, construită la începutul anilor 1820.

În vecinătatea municipiului, satele Beriu, Romos, Sibișel și Romoșel se disting prin casele masive lipite una de cealaltă și înșiruite pe marginea drumului principal ca zidurile unei fortărețe puternice. Sunt înconjurate de păduri care cuprind zeci de mii de hectare, din valea Mureșului până pe crestele Munților Șureanu.

Locul care amintește cel mai mult de comunitățile de sași se află în centrul satului Romos, aflat la șase kilometri de Orăștie. Aici, pe un deal care domină așezarea, a fost clădită în secolul al XVII-lea biserica evanghelică a satului. La poalele ei, casa parohială înființată în aceeași epocă, a rămas și ea un reper al istoriei sașilor.

„Casa parohială avea ziduri fortificate și era folosită și ca refugiu, în timpul năvălirilor turcești. Alarma se dădea cu clopotul din turnul casei, iar enoriașii se adăposteau în pivnițele casei, unde erau păstrate și rezerve de hrană. Aici a locuit, o vreme, Dr. Albert Amlacher (1847 – 1939), cunoscut poet, istoric, dascăl și cărturar transilvănean. A scris prima monografie a Romosului, în 1912”, amintește Primăria Romos.
Alături de casa parohială a funcționat Sala Sașilor (vezi video de mai jos), o clădire destinată evenimentelor culturale din comunitate.
Biserica din Romos are nevoie urgentă de reparații. O crăpătură uriașă a cuprins turnul acesteia, iar zidurile ei au ajuns într-o stare avansată de degradare. Vechea casă parohială a rămas închisă, iar starea ei este asemănătoare bisericii. Fosta sală de evenimente, transformată în trecut într-un magazin sătesc, a rămas abandonată.

Despre sașii din Romos, istoricii arată că au venit din localitatea Rumes, care există și în prezent în regiunea Flandra (Belgia).

Evenimentele tulburătoare de la mijlocul secolului al XX-lea au dus la dispariția aproape completă a comunităților de sași, la nouă secole de la fondarea lor. Înainte de începerea războiului, peste 1.000 de etnici germani trăiau în ținutul Orăștiei și în Deva.

În Al Doilea Război Mondial, sute de tineri germani din Hunedoara s-au înrolat în temutele trupe SS ale Germaniei naziste, iar mulţi dintre ei, trimişi în linia întâi a frontului, nu s-au mai întors.

După Al Doilea Război Mondial, mulți dintre sașii rămași în localitățile Hunedoarei au fost deportați în Uniunea Sovietică. Urcaţi în vagoane de marfar, începând din ianuarie 1945, cei mai mulţi etnici germani din Hunedoara au luat calea exilului spre regiuni miniere ale fostei Uniunii Sovietice. Au fost trimiși în lagărele de muncă din URSS pentru „a munci la reconstrucţia Uniunii Sovietice”. Unii au murit pe drum, în timp ce alţi germani nu au mai revenit niciodată în ţară, murind în cei câţiva ani de prizonierat.

Cei rămaşi în viaţă s-au putut întoarce în anii 1946 – 1949, traumatizaţi de suferinţele fizice, de condiţiile aspre şi de despărţirea de cei dragi. Familiile rămase în țară au fost deposedate de bunuri și de terenuri.

În deceniile următoare și mai ales după 1990, mulți dintre etnicii germani din zona Orăștiei au reușit să ajungă în Germania, părăsind pentru totdeauna România, iar în ultimii ani s-au mai întors în locurile natale, doar în concedii.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.