(VIDEO) Satul Alun, imagini de poveste. Cum arată locul unic în România

419

Satul Alun, aflat la circa 30 de kilometri de Hunedoara, a rămas una dintre cele mai depopulate localităţi din România, deşi în ultimii ani a devenit tot mai cunoscut datorită drumului de marmură construit în anii ´60, la intrarea în localitate.

Pe acest sector de circa 4 – 5 kilometri, coborau în trecut, pe valea Peştişele, camioanele încărcate cu marmură extrasă din cariera de la intrarea în sat.

Materialul folosit în anii ´80 la construcţia Casei Poporului (actualul Palat al Parlamentului), era transportat spre Govâjdia şi apoi la Hunedoara, fie cu camioanele, fie în vagoanele mocăniţelor de pe linia de cale ferată minieră Hunedoara – Ghelari.

Cariera de marmură a intrat în conservare la începutul anilor ´90. Între timp, cele mai multe dintre casele „satului de marmură” au fost lăsate pustii, localnicii preferând să se mute la oraş, Deva şi Hunedoara fiind cele mai apropiate aşezări urbane. Satul care în trecut număra peste 100 de gospodării locuite, a ajuns să numere 5 – 10 locuitori, în funcţie de anotimp. Iarna rămâne părăsit aproape în întregime.

 

Cei care vizitează în aceste zile aşezarea au şanse să întâlnească doar câţiva ciobani care şi-au înfiinţat stâne în sat şi îşi pasc turmele pe păşunile din jurul acestuia. De asemenea, le mai găsesc aici şi pe cele două călugăriţe de la Schitul Alun. Recent, un alt localnic rămas în satul din Ţinutul Pădurenilor a fost „mutat forţat” la închisoare, după ce ar fi încercat să îşi omoare fiul. Acesta din urmă a ajuns la spital cu răni grave.

În ciuda stării de degradare avansată a drumului de marmură, satul de care este legat rămâne atractiv pentru turişti, iar numărul celor interesaţi să cumpere sau să închirieze gospodării în Alun, pentru a le folosi ca refugii de vacanţă, a crescut de la an la an.

 

„În trecut, satul era mult mai animat. Şcoala internat funcţiona şi era plină de copii, dealurile din jur erau cultivate cu grâu, oamenii îşi îngrijeau grădinile de zarzavaturi, livezile, stupurile, iar cariera de marmură atrăgea forţă de muncă în sat. Acum turmele de oi, turiştii şi biserica de marmură mai trezesc la viaţă aşezarea”, îşi aminteşte Gheorghe, unul dintre ciobanii din împrejurimi.

În anii următori, pe lângă drumul de marmură, susţin autorităţile din comuna Bunila, un drum nou, asfaltat, va lega satul de aşezările învecinate, Bunila şi Poieniţa Voinii.

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.