(VIDEO) Pustiosu, un tărâm misterios din munții dacilor

195

Zona din împrejurimile Sarmizegetusei Regia este acoperită cu păduri dese de fag, care ascund o mulțime de așezări antice puțin cercetate de arheologi. Un astfel de loc se află pe Dealul Pustiosu, de la marginea satului Grădiștea de Munte, pe la poalele căruia drumurile forestiere urcă de pe valea Apei Grădiștii spre satele Târsa și Prihodiște și spre Poiana Omului.

Oamenii din Grădiștea de Munte spun că nu știu de unde provine numele ciudat al colinei împădurite din cele mai vechi timpuri, ale căror pante abrupte o fac greu de cucerit. Unii își amintesc însă că, în trecut, aici au fost descoperite comori prețioase de galbeni, cărora puțini le-au știut secretul.

Urmele potecilor prin pădurea de fagi înalți, spre terasele pe care au fost descoperite rămășițele unor așezări dacice au dispărut cu timpul. În anii ´50, arheologii au observat că potecile spre locul misterios se suprapuneau peste rămășițele unui drum antic, probabil amenajat și el în vremea dacilor.

În acei ani, Constantin Daicoviciu s-a numărat printre puținii oameni de știință care au cercetat vreodată locul. Ar fi aflat de Pustiosu în vremea războiului, când dealurile au fost sondate de specialiști germani în căutarea aurului și a uraniului. Aceștia i-ar fi spus profesorului despre locul tainic plin de vestigii antice, povesteau unii localnici. La câțiva kilometri de acest deal, în văile abrupte ale Munților Orăștiei, au funcționat în perioada comunistă mici exploatări miniere de uraniu.

Un templu antic și numeroase vestigii au fost descoperite de Daicoviciu pe Dealul Pustiosu la mijlocul anilor ´50. Cercetările au fost îngreunate de mulțimea arborilor care acopereau așezarea.

„Pe suprafaţa terasei crescuseră 103 copaci înalţi, în majoritatea lor fagi şi cîţiva mesteceni. Acest număr mare de fagi cu rădăcinile verzi a împiedicat, într-o oarecare măsură, desfăşurarea săpăturilor în bune condiţii. Importante porţiuni de teren au trebuit să fie ocolite din pricina rădăcinilor întinse pe o suprafaţă apreciabilă. Dimensiunile deosebit de mari ale acestei terase, precum şi faptul că în partea de est şi pe la mijlocul ei apar două ridicături de pământ întrecând aproximativ cu un metru nivelul obișnuit al terasei, duce la ideea existenței unor eventuale urme de construcții, cum ar indica și câteva blocuri de piatră de calcar conchilic, răspândite mai ales pe suprafața estică a terasei”, arăta arheologul Constantin Daicoviciu, în raportul de cercetare din 1957.

Arheologii au decopertat zona și au descoperit ruinele unui presupus templu circular din calcar și andezit, cu încăperi concentrice. Unii oameni de știință au fost de părere că sanctuarul era, de fapt, o locuință civilă care ocupa o suprafață mare din terasa cercetată.

„Încăperea centrală era patrulateră, celelalte două, ce o cuprind, fiind poligonale. Bazele zidurilor începerii erau formate din blocuri de calcar și de andezit. Intrarea se făcea peste niște praguri, de asemenea, din calcar. În continuare pereții erau înălțați din lemn și lipiți cu lut. Planul acesta complicat a fost folosit ca argument pentru definirea caracterului ”sacru” al construcției. După părerea noastră, însă, avem de-a face cu o construcție cu caracter laic, cu inventarul obișnuit locuințelor bogate din așezarea civilă Sarmizegetusa Regia”, arătau arheologii Ioan Glodariu (1940 – 2017, fost şef al şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia în anii ´80), Eugen Iaroslavschi și Adriana Rusu, în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei” (1988).

Mai multe unelte de fier și vase ceramice mari (chiupuri) au fost descoperite de arheologi pe șantierul de la Pustiosu. Însă cercetările nu au mai continuat în deceniile următoare. În prezent, așezarea dacică din apropierea Sarmizegetusei Regia a rămas aproape necunoscută, fiind acoperită complet de pădure și vegetație, la fel ca și alte foste cetăți de pe dealurile învecinate.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *