(VIDEO) Povestea neștiută a celui mai mare lagăr de prizonieri sovietici, din regiunea Hunedoarei

Lagărul 9 Vulcan a fost unul dintre cele mai mari din România în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, iar ostaşii sovietici capturaţi de armata română au fost aduşi aici pentru a lucra în minele de cărbune din Valea Jiului.

Alţi peste 2.000 de ostaşi sovietici se aflau în acea vreme în sublagărele înfiinţate în Valea Jiului, la Lonea, Aninoasa, Petrila, Petroşani şi Lupeni.

Pavilioanele cu prizonieri au fost înşiruite pe marginea actualului drum judeţean 666 Vulcan – Dealu Babii, în acea vreme o trecătoare aproape inaccesibilă de munte, şi a pârâului Crividiei, care străbate valea adâncă mărginită de versanţi prăpăstioşi.

În apropiere se întindea exploatarea minieră de la Vulcan, cu câteva galerii care, la nevoie, puteau fi folosite ca adăposturi anti-bombardament, conform schiţei păstrate în Arhive.

Lagărul era mărginit la nord de pădurea care acoperea Dealul Babii, la sud de Exploatarea minieră Vulcan, iar în Est şi Vest de „pereţii” înalţi ai muntelui, astfel că şansele de evadare ale prizonierilor era reduse.

Cei care pornesc din Vulcan şi se îndreaptă spre Dealul Babii, traversând valea pârâului Crividia, găsesc, imediat după ce trec de Exploatarea Minieră Vulcan, un şir de clădiri vechi – tip vagon, înşirate de-a lungul văii. Aici ar fi fost găzduiţi primii sovietici trimişi ca prizonieri în Valea Jiului. Clădirile sărăcăcioase se află într-o stare avansată de degradare, dar sunt locuite de familii de mineri şi de foşti mineri.

În apropiere, o altă „colonie” minieră, formată din zeci de case mici, de cărămidă, ar fi servit ca adăpost pentru ostaşii captivi din Al Doilea Război Mondial. Oamenii locului îşi amintesc despre prizonierii sovietici doar din povestirile părinţilor. Unii au relatat că sovieticii ar fi avut un cimitir în apropiere, de unde crucile ostaşilor îngropaţi au dispărut cu timpul.

Cele peste 2.000 de pagini ale dosarului Lagărului 9 de la Vulcan aduc mai multe detalii despre situaţia prizonierilor sovietici. Rapoartele autorităţilor din anii 1942 – 1944 arătau că prizonierii sovietici de la Vulcan lucrau cot la cot cu românii în minele de cărbune, că erau trataţi, în general, omenos de conducerea lagărului şi de români, erau plătiţi pentru munca prestată încât să îşi asigure supravieţuirea şi se confruntau cu lipsuri legate de alimentaţie, de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi de lemne pentru foc.

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului