(VIDEO) Mărirea și declinul economic al orașului Uricani

Primele mine din Uricani au fost deschise la sfârşitul secolului al XIX-lea, într-o epocă în care aşezările din Valea Jiului îşi începeau tranziţia de la localităţi rurale, unde oamenii se ocupau cu păstoritul şi agricultura, la mici orăşele miniere, care primeau „colonişti” din sudul ţării şi din Imperiul Austro-Ungar.

Localitatea de la poalele Masivului Retezat, traversată de Jiul de Vest şi înconjurată de întinderi uriaşe de pădure, a rămas însă izolată în deceniile următoare, spre deosebire de oraşele Vulcan, Lupeni, Petrila şi Petroşani, mai dezvoltate. În anii ´30, Uricani avea mai puţin de 1.500 de locuitori, însă numărul lor a început să crească vertiginos după Al Doilea Război Mondial.

Mina Uricani a fost deschisă în 1947, iar la scurt timp a fost construit primul cartier de blocuri din localitate. Clădirile din cărămidă, cu două etaje, care încadrau mici pieţe şi parcuri, au fost construite la începutul anilor ´50, cu o arhitectură de inspiraţie sovietică.

La mijlocul anilor ´60, Uricani a devenit oraş, având o populaţie de peste 4.000 de locuitori, cei mai mulţi salariaţi ai minelor de cărbune din zonă. Alte cartiere, cu clădiri din beton şi materiale prefabricate, cu garsoniere şi apartamente de confort redus au fost înfiinţate în Uricani în următoarele două decenii, iar în acelaşi timp, exploatările miniere au continuat să se dezvolte şi să atragă tot mai multă forţă de muncă.

La începutul anilor ´90, oraşul Uricani avea peste 12.000 de locuitori, iar aproape jumătate dintre ei munceau în exploatările miniere Câmpul lui Neag, Valea de Brazi şi Uricani. Alte câteva sute erau salariaţi la Preparaţia din localitate şi la cariera de cuarţ. Cariera, uzina şi cele trei mine ale oraşului s-au închis treptat, ultima dintre ele, Mina Uricani, la sfârşitul anului 2017.

Între timp, populaţia oraşului a scăzut la circa 9.000 de locuitori, iar numărul salariaţilor, de la aproape 7.000 în primii ani după Revoluţia din Decembrie 1989. la circa 600 în prezent.

Primul cartier muncitoresc din Uricani a fost construit în anii ´50 şi păstrează în faţa unuia dintre blocurile sale statuia a doi mineri „stahanovişti”. Personajele imortalizate veghează asupra clădirilor vechi, o parte aflate în paragină, altele în curs de reabilitare prin investiţii locale finanţate cu fonduri europene. „Sunt singurii mineri rămaşi în Uricani”, glumeşte unul dintre clienţii birtului din spatele statuii.

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului