(VIDEO) Locul minunat din Munții Orăștiei. Cum trăiesc oamenii în Ursici, satul păstorilor

1195

Aflate la distanţe de 1- 2 kilometri una de alta, 15 case vechi, de lemn, ocupă câte o culme înconjurată de păşuni şi de întinderile de pădure. Doar câteva dintre ele sunt locuite permanant. Clădirea veche a unei şcoli aminteşte şi ea de anii în care la Ursici trăiau familii de tineri cu copii.

Cinci gospodării au rămas locuite permanent în satul Ursici de pe Platoul Luncanilor (circa 1.000 de metri altitudine), una dintre așezările arhaice și izolate din Munții Șureanu, unde viața oamenilor s-a schimbat puțin în ultimele decenii.

La mijlocul secolului trecut, aproape 50 de familii locuiau în cel mai puțin schimbat sat al comunei Boșorod, aflat la capătul unui drum forestier de 12 kilometri, care urcă abrupt prin pădure, pornind din valea râului Luncani.

La cele mai multe case din Ursici erau 10 – 12 persoane. La casa bunicii mele, erau 10 persoane. Oamenii se ocupau cu creșterea animalelor, aveau oi și vite și cultivau cartofi și porumb. La cosit se făcea clacă, unde veneau 15 – 20 de cosași din sat. Acum au mai rămas cinci familii care locuiesc permanent aici, în unele case sunt două persoane, în altele câte una. Singură e și bunica, dar vara vin aici pentru a avea grijă de gospodărie și de oi. Avem peste 100 de oi, pe care vara le aducem aici, le mulgem, facem brânză, mai avem șapte vaci, câțiva viței, câțiva porci. Ne ocupăm cu creșterea animalelor, care este o tradiție în familie”, spune Dorin Părău, un tânăr de 17 ani, elev în clasa a douăsprezecea.

Adolescentul s-a născut și a copilărit în Ursici, dar locuiește cu părinții în Bucium, un sat învecinat Hațegului, aflat la poalele munților Șureanu. Deși sunt tot mai puțini, localnicii din Ursici și din celelalte cătune risipite pe Platoul Luncanilor, așa numitele „sate crânguri”, au ținut la modul de viață pastroral, pe care și l-au însușit din generație în generație. Platoul Luncanilor se întinde pe aproape 10.000 de hectare în Munţii Orăştiei (Șureanu) şi este cunoscut pentru cetăţile dacice Costeşti, Piatra Roşie şi Blidaru, aflate în apropiere de Sarmizegetusa Regia, dar şi pentru Peştera Cioclovina. O mulțime de vestigii dacice și romane descoperite în ținutul de munte arată cât de populată era zona în Antichitate.

Acum, doar câteva zeci de familii locuiesc în cătunele risipite pe crestele munţilor, cu case vechi de lemn şi cărămidă, înconjurate de crânguri şi de stâni, de mici suprafeţe agricole şi de livezi. Târsa este cea mai mare dintre aşezările din acest ținut, însă vreo 100 de locuitori şi este singura localitate traversată de un drum asfaltat. În împrejurimile ei, cătunele Ursici, Cioclovina, Prihodişte, Pietroasa şi Alunu au rămas aproape pustii.

Vara, adesea ciobanii pot fi văzuți cutreierând pășunile „târâmului dacilor”, platoul vegheat la orizont de crestele proeminente ale Retezatului. „Pe timp de vară, ducem o parte dintre oi la munte, în Retezat, iar restul rămân la șes. Transhumanța se ține la noi de ani de zile. Se strâng turmele de 1.000 – 1.200 de oi, cu care ciobanii pleacă pe jos, la drumul de o săptămână – cu țoale pe măgari, cu câini, cu mâncarea la straiță – către locurile de pășunat din munți”, povestește tânărul. Dorin spune că învață bine și își dorește să intre la Școala de Poliție, însă va continua tradiția familiei.

În această vară, seceta i-a pus la grea încercare pe cei câțiva localnici din Ursici. Au secat fântânile din gospodării, iar unii localnici sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari, pe jos, până la izvoarele care au rezistat secetei prelungite.

Comentarii FB

comentarii


TAG


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.