(VIDEO) Gialacuta, satul cu un singur locuitor din Munții Metaliferi

Gialacuta (comuna Brănişca) se află la 30 de kilometri de municipiul Deva, într-o vale scăldată de apele pârâului Gialacuta şi înconjurată de dealuri şi păduri. Ultimii trei kilometri spre satul izolat din Metaliferi încep din dreptul bisericii din Căbeşti, veche din secolul al XVII-lea. De la biserica satului Căbeşti, o aşezare cu mai puţin de 10 locuitori, şoseaua îngustă de asfalt, recent construită, se transformă într-un drum întortocheat de pământ, care se afundă anevoios în pădure.

La capătul lui încep primele gospodării din Gialacuta, cu porţi ruginite şi ferecate şi cu case vechi, cu obloane trase. La începutul secolului trecut, aici trăiau aproape 300 de oameni. Acum, au mai rămas vreo 20 de gospodării pustii şi rămăşiţele multor case prăbuşite.

Drumul de pământ di Gialacuta trece prin faţa clădirii unei foste şcoli, care stă şi ea să se prăbuşească, apoi ajunge la poalele unei culmi proeminente, pe care, până în urmă cu nouă ani, a dăinuit o biserică de lemn, veche de trei secole şi jumătate. În martie 2012, biserica a ars din temelii, cuprinsă de un incendiu de vegetaţie, sub privirile neputincioase ale celor câtorva bătrâni ce populau atunci satul.

„Niciunul dintre noi nu a avut puterea să stingă flăcările. Biserica ardea, iar noi priveam spre dealul acoperit de fumul gros şi plângeam. A mistuit-o cu totul”, îşi amintea Ana Rusu, a cărei gospodărie se afla la poalele dealului. Bătrâna a murit în urmă cu doi ani, iar gospodăria sa a rămas pustie.

Din locul unde se afla biserica satului şi casa Anei, drumul mai continuă câteva zeci de metri, trecând pe lângă alte case pustii, ruinate şi înghiţite de vegetaţie, cu garduri de lemn prăbuşite.

Drumul se pierde apoi pe malul pârâului, într-un loc unde şuvoaie au înghiţit o parte din el. De aici, o potecă urcă până la casa singurului localnic din Gialacuta, Loghin Topor (75 de ani), un vârstnic bolnav, care trăieşte înconjurat de câţiva câini câini şi pisici într-o singurătate rar tulburată de străini. Loghin a rămas singur în Gialacuta, după ce în ultimii doi ani, vecinele sale, patru bătrâne, au murit. În trecut, omul a locuit şi a muncit în Deva, la fel ca mulţi localnici din satul depopulat.

„Oamenii din Gialacuta, Căbeşti, Furcşoara şi Bărăştii Iliei, satele din zonă unde au mai rămas câţiva locuitori, se ocupau cu creşterea animalelor şi mai lucrau la Deva, la termocentrala Mintia sau la cariera de la Chişcădaga. Autobuzul cu navetişti oprea zilnic în apropiere de biserica din Căbeşti şi era mai tot timpul plin. Erau şcoli în zonă, iar până prin anii ´80 satele erau pline de viaţă. Se cultivau cartofi, grâu şi porumb, pe dealurile ocupate acum de pădure”, îşi aminteşte o localnică din Căbeşti.

Loghin s-a întors în urmă cu vreo 15 ani în Gialacuta, după ce fusese trimis în şomaj de la fabrica de mobilă din Deva, unde lucrase mai mulţi ani. A ieşit apoi la pensie şi nu a mai plecat din căsuţa unde copilărise, obişnuindu-se cu viaţa în singurătate şi în condiţiile aspre ale satului izolat, pe cale de dispariţie.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului