(VIDEO) Cum trăiesc oamenii în comuna cea mai mică din România. Este un adevărat paradis uitat al Ținutului Pădurenilor

728

Mai puţin de o sută de oameni locuiesc în Bătrâna, comuna cu populaţia cea mai mică din România. Dintre localnicii comunei din Munţii Poiana Ruscă, vreo 80 stau permanent în cele patru sate ale Bătrânei: Bătrâna, Piatra, Răchițaua și Fața Roșie.

 

Satul pitoresc din Ţinutul Pădurenilor se dezvăluie oaspeţilor săi la capătul unui drum forestier de peste 30 de kilometri, care urcă din comuna Dobra. Drumul de pământ şi pietriş, umbrit de pădurea deasă, a rămas cel mai accesibil traseu pentru autoturisme, în timp ce alte drumuri care legau odinioară Bătrâna de celelalte aşezări ale pădurenilor nu mai pot fi folosite de localnici. În satul de munte, spre deosebire de alte locuri din zonă, uliţele au fost asfaltate, iar gospodăriile au apă curentă.

În vecinătatea satului se dezvăluie una dintre cele mai frumoase păduri din România: Codrii seculari de pe Valea Dobrişoarei, în care mişună sălbăticiunile, nestingherite de prezenţa oamenilor.

Turiştii pot fi văzuţi, în zilele de vară, plimbându-se printre casele vechi, din lemn, ale localnicilor. Gospodăriile sunt îngrijite, chiar dacă multe dintre ele au rămas pustii. Pe păşunile de la marginea satului şi prin livezi, vacile sătenilor sunt lăsate să pască în voie.

„Oamenii, de când ştiu eu, s-au ocupat cu creşterea animalelor, în principal, şi mai puţin cu cultivarea pământului, doar aşa, pentru strictul necesar. Creşterea animalelor încă este o preocupare rentabilă la noi. Din păcate nu mai are cine să o facă. Populaţia este îmbătrânită, iar tinerii au mers la oraş. Mai sunt puţine familii de tineri, patru – cinci familii dintre care doar una, din câte ştiu, nu are cumpărată o casă mai jos, la Dobra sau la Deva.

Tinerii cu copii au fost nevoiţi să părăsească satele pentru a merge cu copiii la şcoală”, spune primarul Radu Herciu, născut în Bătrâna şi fost învăţător în sat, până când şcoala a fost închisă pentru totdeauna.

Şi comuna a fost desfiinţată administrativ pentru o scurtă perioadă, la sfârşitul anilor ´80, când au fost puse în aplicare planurile de sistematizare întocmite de regimul Ceauşescu, care vizau, printre altele, desfiinţarea a peste 3.000 de sate considerate „neviabile” pentru economia României.

Aşezările Bătrânei se numărau printre cele „40 de sate fără condiţii de dezvoltare, cu trupuri răsfirate şi accese grele, în care în ultimii ani se manifestă o depopulare şi care urmează a fi dezafectate, iar populaţia acestora să fie grupată în alte localităţi”, arătau autorii monografiei Hunedoarei, din 1980.

În acelaşi timp, comuna Dobra, aflată la 30 de kilometri distanţă, traversată de şoseaua Deva – Lugoj, urma să devină o localitate urbană, care să includă şi satul Bătrâna.

„Am fost desfiinţaţi în 1989, primăvara. Ne-au alipit atunci comunei Dobra. Însă a venit aşa-zisa Revoluţie şi atunci oamenii au ridicat problema să fie reînfiinţat comuna Bătrâna şi asta s-a şi întâmplat”, îşi aminteşte primarul aflat la al cincilea mandat.

Locul pitoresc din Ţinutul Pădurenilor este căutat de iubitorii de natură din Timiş şi Hunedoara, iar tot unii oameni şi-au cumpărat proprietăţi aici, case vechi de peste un secol, bine întreţinute, pe care le-au renovat pentru a fi locuri de vacanţă.

Majoritatea sătenilor din Bătrâna sunt vârstnici. În ultimele decenii, populaţia a fost într-o continuă scădere, la fel cum s-a petrecut cu toate aşezările din Ţinutul Pădurenilor. Oamenii trăiesc în cea mai mare parte din munca pământului şi creşterea animalelor. În afară de creşterea animalelor, unii localnici obţin venituri din pensiile pe care le primesc după ce au muncit în minele de la Muncelu Mic sau în exploatările forestiere.

Satul Bătrâna nu a fost colectivizat, iar din cauza unor modificări legislative, mai mulţi localnici nu şi-au putut primi titlurile de proprietate pe terenurile lor, spune primarul. „E o zonă pitorească, dar viaţa este aspră. Dacă nu munceşti, nu ai după ce să bei apă. Dacă ai un venit, respectiv un salar, o pensie, se mai poate. Dar dacă nu va fi o schimbare în reorientarea politicii guvernamentale cu privire la aşezările de munte, în zece ani nu o să mai fie nimeni aici. Când ies de la primărie pe uliţă, întânesc oameni şi toată lumea îmi spune că o duce greu”, crede primarul Radu Herciu.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.