(VIDEO) Comorile antice de pe Valea Mureșului

393

În judeţul Hunedoara, valea Mureşului este împânzită de la un capăt la altul de vestigii arheologice, chiar dacă pe malurile sale construcţiile moderne au îngropat pentru totdeauna rămăşiţele multor aşezări preistorice, antice şi medievale. Fiecare sat hunedorean traversat de râul Mureş a păstrat monumente antice şi medievale, însă cea mai mare concentrare a acestora se află în împrejurimile oraşelor Geoagiu, Simeria şi Deva.

 

O mulţime de monumente antice valoroase s-au păstrat pe malul drept al Mureşului în împrejurimile oraşului Geoagiu. În Antichitate, aşezarea purta numele Germisara şi era cunoscută pentru izvoarele sale termale, dar şi ca nod de comunicaţie între oraşul antic Apulum şi minele de aur. Rămăşiţele unui bazin uriaş natural, folosit în vremea romanilor şi înconjurat de terme şi temple antice pot fi văzute în centrul staţiunii Geoagiu Băi. În timpul lucrărilor de reamenajare a sitului arheologic, derulate în anii ´80, au fost scoase la iveală cel puţin cel puţin opt plăcuţe votive de aur, pe care oaspeţii antici ai staţiunii le aduceau ca ofrande zeităţilor.

 

 

Circa 200 de metri dintr-un drum antic pavat, construit de romani, s-au păstrat din Antichitate până în prezent la marginea staţiunii. Urmele drumului care ducea dinspre râul Mureş spre termele romane de la Germisara vorbesc despre o viaţă socială şi chiar mondenă foarte activă pe aceste locuri, în timpul ocupaţiei romane, informau arheologii.

 

„Drumul roman avea rol de legătură cu castrul de la Cigmău, fiind un drum pavat cu dale poligonale (via silica stratae) iar în unele locuri arheologii au descoperit că adâncimea drumului are şi 70 de centimetri, lucru care justifică păstrarea intactă a aleilor până acum. Drumul era prevăzut cu rigole care colectau apele pluviale”, arătau reprezentanţii Asociaţiei Terra Dacica Aeterna, de reconstituire istorică. În prezent, cei care nu cunoscu zona găsesc cu greu drumul antic, care nu este semnalat de niciun indicator.

Pe malul Mureşului, la marginea oraşului Geoagiu, a supravieţuit timpului şi castrul roman de la Cigmău. Până la începutul anilor ´90, cea mai mare suprafaţă a fostei tabere militare romane a fost destinată lucrărilor agricole, în timp ce piatra vechilor monumente antice a fost folosită de localnici în propriile gospodării. Arheologii au stabilit că vechiul castru avea un rol important în Antichitate, fiind înfiinţat pentru apărarea drumului imperial care lega Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia şi Apulum, şi exploatările aurifere din Apuseni. În prezent, o mare parte a sitului a rămas acoperită cu mărăcini, iar cei care vizitează aşezarea găsesc aici nenumărate gropi săpate de căutătorii de comori.
Castrul roman şi aşezarea civilă Micia, aflate şi ele pe malul Mureşului, la circa 10 kilometri de municipiul Deva, au jucat un rol important în Antichitate. Aici, la graniţele de vest ale Daciei romane, au fost concentrate forţe militare pentru a apăra regiunea minelor de aur din Munţii Metaliferi.

Reţeaua rutieră şi feroviară din vestul ţării şi construcţia Termocentralei Mintia au acaparat o parte din teritoriul aşezării antice, care se întindea pe 25 de hectare, însă ruinele unora dintre cele mai importante monumente au fost salvate de la distrugerea definitivă.

Printre vestigiile cele mai preţioase ale Miciei se află Amfiteatrul roman, al treilea de acest fel descoperit pe vechiul teritoriu al Daciei, pe lângă cele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (judeţul Hunedoara) şi Porolissum (judeţul Sălaj). Arena a fost dezvelită la mijlocul anilor ´60, odată cu construcţia Termocentralei Mintia. Arena de la Micia avea o formă eliptică, iar distanţele între cele patru porţi ale sale erau, pe axa lungă de 32 de metri, iar pe lăţime de 29,5 metri. Tribunele de lemn ale amfiteatrului, care puteau găzdui peste 1.000 de spectatori nu s-au mai păstrat, însă arheologii au stabilit că acestea se ridicau la 5 – 6 metri. Gladiatorii erau cei care luptau în arena militară de la Micia, însă uneori, aici erau aduse şi animale sălbatice.

Alături de amfiteatrul, la Micia s-au păstrat şi rămăşiţe ale unor băi termale antice, pe malul Mureşului. Monumentele au fost restaurate în anii ´80, însă în prezent puţini sunt cei care îi cunosc istoria şi ajung să îl viziteze.

Rămăşiţele ale unor aşezări preistorice şi antice au fost descoperite şi la Măgura Uroiului, de lângă Simeria, dealul din rocă vulcanică (trahit) cu înfăţişare proeminentă de pe malul Mureşului, locuit încă din cele mai vechi timpuri. Vechea carieră de andezit a dacilor ar fi fost unul dintre locurile de unde strămoşii noştri şi-au procurat materia primă pentru construcţii. Şi ruinele unei cetăţi medievale pot fi observate la poalele sale.

 

 

Măgura a intrat în rândul rezervaţiilor ştiinţifice şi arheologice şi a devenit o destinaţie turistică şi un loc de decolare al parapantiştilor. Aici au fost descoperite şapte figurine miniaturale care redau imaginea unor specii de animale prezente în viaţa cotidiană a comunităţilor preistorice stabilite în jurul Măgurii Uroiului, dar şi o brăţară celtică. De câţiva ani, Măgura Uroiului este loc de întâlnire al parapantiştilor, dar, mai ales, locul de organizare al unor festivaluri cu tematică istorică.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.