(VIDEO) Cele mai vechi poduri peste râul Mureș au istorii aparte

671

Valea Mureşului a fost numită de istorici un întins bulevard al preistoriei, pentru că solurile ei fertile au fost vetre ale celor mai vechi civilizaţii din Europa. În trecut, apele sale erau folosite la transportul sării, aurului, fierului, lemnului, dar şi al flotelor armate. Pe malurile sale s-au dezvoltat,  de-a lungul timpului, mai multe porturi, dispărute în prezent.

Au rămas, în schimb, rămăşiţele unor poduri vechi din secolele trecute, adevărate monumente istorice, şi ale brundinelor folosite ca punţi între cele două maluri ale fluviului.

În judeţul Hunedoara, cel mai vechi pod peste râul Mureş care păstrat până în prezent poate fi văzut la intrarea în localitatea Brănişca, dinspre Deva. Podul feroviar a fost inaugurat în decembrie 1868, odată cu prima cale ferată inaugurată în Transilvania, Arad – Deva – Alba Iulia, în lungime de 211 kilometri.

Construcţia a reprezentat, la mijlocul secolului al XIX-lea, o provocare inginerească dificilă. Potrivit documentelor din acea vreme, planul iniţial viza ca podul lung de circa 260 de metri să fie realizat în întregime din lemn, însă din cauza stâncilor din albia râului, acest lucru nu a fost posibil, decât parţial pe o distanţă de circa 62 de metri. În jurul anului 1880, structura de lemn a podului a fost înlocuită cu o structură de fier, pentru care au fost ridicaţi doi stâlpi de piatră noi.

Podul vechi păstrează şi în prezent urme ale obuzelor din Primul Război Mondial. În anii ´60, podul a fost „dublat” de o altă construcţie, iar două decenii mai târziu linia ferată a fost electrificată. Pe vechea rută din vestul României, alături de podul de la Brănişca a mai fost construit în secolul al XIX-lea încă un pod peste râul Mureş, la Alba Iulia. Ambele au rezistat trecerii timpului şi numeroaselor evenimente care le-au afectat. În prezent, un alt pod peste Mureş construit în imediata sa vecinătate, pe noul traseu al magistralei Simeria – Arad, îi va lua locul, în traficul feroviar.

Podul de la Ilia

Cel mai vechi pod rutier de pe râul Mureş, din judeţul Hunedoara, poate fi văzut la Ilia, în apropiere de intersecţia Drumului Naţional 7 Deva – Arad cu Drumul Naţional 68 A Deva – Timişoara. Podul de fier a fost construit în urmă cu circa un secol şi jumătate, pentru a lega comuna Ilia de satele Brâznic şi Săcămaş.

În Primul Război Mondial, podul lung de peste 100 de metri, proiectat de ingineri din Imperiul Austro-Ungar, a rezistat bombardamentelor, dar timpul şi-a lăsat amprenta peste el. În deceniile următoare utilitatea lui a devenit secundară, sarcinile fiindu-i preluate de un alt pod construit peste Mureş, în vecinătate, pe DN 7.

Podul de fier mai este folosit de locanici, care îl traversează fie pe jos, fie cu maşinilie sau bicicletele. Oamenii au de trecut câteva obstacole – gropile mari din carosabil şi elementele lipsă din structura podului care îi pot pune în primejdie. Printr-un dintre găuri, un localnic a căzut şi a murit înecat în Mureş.

În Şoimuş, la circa 20 de kilometri în amonte, un alt pod de fier construit peste Mureş în aceeaşi perioadă cu podul de la Ilia a fost scos din folosinţă şi demontat complet în ultimii ani.

Podul de la Mintia

Au trecut două deceniii şi jumătate de la închiderea definitivă a căii ferate Deva-Brad, iar în urma vechii rute feroviare au rămas terasamentul şi câteva construcţii spectaculoase. Unul dintre acestea este podul de la Mintia.

Podul construit peste râul Mureş, în vecinătatea Devei, are o lungime totală de 301 metri şi reprezintă cea mai mare lucrare de artă de pe traseul căii ferate. Are cinci deschideri de câte 58,2 metri, cu suprastructură din grinzi cu zăbrele calea jos, importate din Germania, în jurul anului 1940. Fundaţiile executate la cote între 4,20 şi 6,50 metri sub etiaj s-au făcut în condiţii grele, din cauza infiltraţiilor puternice de ape. Pilele 1 şi 2, amplasate în albia Mureşului, au fost executate la adăpostul unor batardouri, arătau constructorii, în monografia căii ferate.

Brudinele

Înainte de construcţia podurilor peste Mureş, traversarea râului între aşezările învecinate de pe malurile apei avea loc pe brudine. Cel puţin în zece locuri de pe teritoriul Hunedoarei au funcţionat astfel de punţi.

 

Plutele uriaşe ancorate cu cabluri metalice, erau puse în funcţiune, cel mai adesea, cu ajutorul unor scripeţi, şi puteau susţine greutăţi de mai multe tone. Rămăşiţele uneia dintre cele mai vechi brudine, care a funcţionat până în 2019, pot fi văzute în localitatea hunedoreană Folt din comuna Rapoltu Mare.

Pluta de fier a rămas afundată, de atunci, în mâl, în timpc e cablurile sale grele au ruginit. O altă brudină a funcţionat în zon localităţii Burjuc, până în urmă cu circa patru ani, când a fost construit un mic pod în locul ei.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.