Soarta marilor moșii din Țara Hațegului și Retezat

De la începutul anilor 90, o mulţime de presupuşi urmaşi ai grofilor care au deţinut proprietăţi în Ţara Haţegului şi în Masivul Retezat s-au adresat Comisilor Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar şi Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în dorinţa de a intra în posesia terenurilor, castelelor, conacelor, pădurilor şi golurilor alpine din zonă.

Unii au reuşit, astfel că numai în Parcul Naţional Retezat, presupuşii moştenitori ai familiilor Kendeffy şi Ocskay au ajuns să deţină peste 7.000 de hectare de păşuni şi păduri. O mare parte din suprafeţele de pădure cu care urmaşii familiei Kendeffy au fost împroprietăriţi la mijlocul anilor 2.000 se află în zonele de protecţie strictă şi de protecţie integrală a parcului naţional, unde nu este permisă exploatarea lor. Pădurile deţinute de urmaşii grofilor Ocskay sunt în zona de conservare durabilă, unde legea permite exploatarea, totuşi nu au loc exploatări, informau reprezentanţii Parcului Naţional Retezat. Tot nobililor din familia Ocskay a aparţinut până în anii 30, complexul turistic Pietrele, din Parcul Naţional Retezat.

Retrocedare nelegală

Retrocedările din Retezat şi ţinuturile de la poalele masivului au stânit controverse. La mijlocul anilor 2000, Maria Kendeffy (decedată în 2016) şi fiica sa, Elisabeth Pongracz, ambele cetăţene austriece, au revendicat peste 10.000 de hectare de păşuni, păduri, terenuri din goluri alpine şi terenuri agricole în Retezat. În 2006, la numai un an de la depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ca urmaşe ale familiei Kendeffy, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor, constituită în baza unui ordin al Prefectului, a emis trei titluri de proprietate pe numele celor două solicitante, cu domiciliile în Viena, pentru o serie de terenuri şi păduri de pe raza localităţilor Sarmizegetusa, Râu de Mori, Petrila şi Pui. Retrocedarea rapidă a fost contestată de Academia Română, care în 2009 a solicitat anularea titlurilor de proprietate. Şi Curtea de Conturi a semnalat nelegalitatea acesteia.

„Prin trei titluri de proprietate emise în baza ordinului prefectului judeţului Hunedoara, doi cetăţeni austrieci (Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeta) ajung proprietariia 9.407 ha teren forestier şi păşuni (6.304 ha pădure) în Parcul Naţional Retezat, rezervaţie a biosferei UNESCO. Domeniul Retezat a aparţinut fraţilor Ludovic şi Gabriel Kendeffy. Primul a părăsit ţara şi a fost despăgubit în procesul optanţilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane – aur drept despăgubiri şi 14.844 coroane aur daune pentru dezorganizarea exploataţiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris. Gabriel Kendeffy, rămas în ţară, a respins ofertele de ieşire din indiviziune, declanşându-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat până în anul 1949. Domeniul Kendeffy a intrat în anul 1949 în proprietatea Academiei Române fiind cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din România. Reconstituirea este ilegală deoarece cetăţenii străini nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate şi, mai mult decât atât, pentru jumătate din domeniu se plătiseră despăgubiri”, se arăta în auditul din 2013 al Curţii de Conturi a României”, se arăta în auditul din 2013 al Curţii de Conturi a României.

În 10 august 2020, după mai mult de un deceniu de la începerea procesului, Judecătoria Haţeg a stabilit că titlurile de proprietate emise în 2006 pe numele celor două austriece au fost nelegale. Sentinţa nu este definitivă, putând fi contestată cu apel.
Castelele revendicate de urmaşii grofilor Kendeffy şi Pogany

În Ţara Haţegului, aflată la poalele Retezatului, urmaşii familiei Pogany au revendicat Domeniul Pogány, format din castelul din Păclişa şi un parc dendrologic de 17 hectare. Noii proprietari ai castelului vechi de două secole, construit în stil baroc, şi al moşiei sale, folosită ca spital de neuropsihiatrie în ultimele decenii, au oferit imobilele spre vânzare statului român, în cadrul procedurii de preemţiune, cu 500.000 euro.

În vecinătatea Haţegului, la Sântamaria Orlea, un alt castel impunător ridicat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a aparţinut în trecut familiei Kendeffy, a fost revendicat de urmaşii acesteia şi atribuit unui cetăţean german, Pal von Daranyi, cunoscut şi ca baronul Polco. După Al Doilea Război Mondial a trecut în proprietatea statului român, care iniţial l-a transformat într-un loc destinat taberelor de vară pentru copii şi apoi, în anii ´80, într-un hotel. Nu mai este folosit în prezent, iar investiţiile în restaurarea lui au lipsit. În schimb, baronul „Polco” a petrecut doi ani în închisoare, pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu minore, iar unele dintre aventurile sexuale ale septuagenarului s-ar fi petrecut chiar în castel.

În alte cazuri, cererile de revendicare a moşiilor depuse de presupuşii moştenitori ai grofilor au fost respinse de Comisiile de fond funciar ori au primit un răspuns neastisfăcător, astfel că solicitanţii s-au adresat instanţei. Unele procese între presupuşii urmaşi, în general cetăţeni maghiari şi austrieci, şi unităţile administrative din zonă s-au întins pe mai mult de un deceniu şi continuă şi în prezent. Este şi cazul revendicării Castelului Nalaţi-Fay de la marginea Haţegului şi a unei moşii de aproape 100 de hectare din jurul acestuia, care au aparţinut înainte de naţionalizarea din anul 1948 familiei Victor şi Balanka Fay. De 15 ani, castelul ridicat în secolul al XIX-lea a rămas abandonat. În deceniile de comunism, a funcţionat ca şcoală agricolă, iar după 1990 a devenit, pentru câţiva ani, instituţie sanitară. În 2005, Maria Katalin Szent Ivanyi, o femeie din Ungaria, nepoată de soră a Balankăy Fay l-a revendicat în instanţă. Presupusa moştenitoare a vechilor proprietari a murit în 2015, înainte de finalizarea procesului, iar urmaşii acesteia continuă demersurile la Judecătoria Haţeg, pentru a intra în posesia moşiei.

O soartă diferită a avut Castelul Nopcsa din satul Săcel, aflat la poalele Retezatului. A fost ridicat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar timp de două secole una dintre bijuteriile Ţării Haţegului. La instaurarea regimului comunist, monumentul a fost naţionalizat şi transformat într-o şcoală cu internat pentru copii cu nevoi speciale, care a funcţionat până la sfârşitul anilor ’90. După închiderea şcolii, vechea reşedinţă a familiei Nopcsa a fost abandonată pentru mai mulţi ani, iar unii dintre localnici au devastat-o treptat, fără nicio piedică din partea autorităţilor. Jafurile au mai fost diminuate abia din 2010, după ce Consiliul Judeţean Hunedoara l-a preluat în administrare iar în prezent, castelul se află în şantier, urmând să fie renovat complet şi transformat în muzeu.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!