Maşini vechi de zeci de ani, care odinioară erau vedetele şoselelor din întreaga lume, şi-au depănat sâmbătă, preţ de câteva ore, poveştile impresionante la Retroparada de toamnă, organizată la Petroşani. A fost cea de a doua ediţie, un succes care a depăşit chiar şi aşteptările organizatorilor prin numărul de maşini expuse în faţa sutelor de curioşi.
Municipiul Petroşani a intrat pe harta celor 16 oraşe importante din România unde sâmbătă a fost organizată Retroparada de toamnă, o expoziţie de maşini vechi ce odinioară erau vedetele şoselelor. Maşini cu poveşti impresionante, printre care şi un Mercedes ”bot de cal”, ce a aparţinut unor călugăriţe din Austria, păstrat într-o stare impecabilă. Iar ediţia de toamnă a acestei expoziţii – organizată în Piaţa Victoriei din Petroşani de trei pasionaţi de maşini „de colecţie” Ovidiu Zaharia, Nicolae Gherghin şi Adrian Brînzea – a fost un succes. „Această ediţie a fost o reuşită, ţinând cont că şi vremea a ţinut cu noi după ce vineri a plouat torenţial. Am avut un număr total de 31 de maşini şi în jur de 15 expozanţi, dar majoritatea maşinilor provin din parcul meu şi al colegului Nicu Gherghin. O parte a celor care au venit să vadă această expoziţie nu cunoşteau mărcile de maşini care au circulat acum 40 – 50 de ani pe şoselele patriei şi, mai ales tinerii, întrebau ce fel de maşină este, de un de provine. Cei în vârstă, în schimb, cunoşteau toate maşinile care sunt expuse aici şi chiar le-au apreciat că sunt aduse în stadiul de funcţionare. Cea mai bătrână maşină expusă are 60 de ani, este un Opel Olympia Rekord din 1953 ca an de fabricaţie”, a declarat comandantul Poliţiei Petrila, Ovidiu Zaharia, unul dintre colecţionarii de maşini vechi din Valea Jiului.
De la mănăstire, la Petroşani
Una dintre vedetele expoziţiei a fost un Mercedes „bot de cal”, ce aparţine unui om de afaceri din Valea Jiului. Dincolo de
aspectul absolut impecabil, de parcă timpul nu ar fi trecut deloc peste el, automobilul are o poveste impresionantă. A aparţinut unor măicuţe din Austria care o foloseau doar lunea. Îngrijită şi ferită de intemperii, maşina arată aproape ca atunci când a ieşit pe porţile fabricii. „Are ca an de fabricaţie 1972. Este maşina prietenului meu Gigi Sânzian din Petrila, care a cumpărat-o în urmă cu câţiva ani de la nişte călugăriţe de la o mănăstire din Austria. Maşina este 100% originală, este în culoarea originală şi are foarte puţini kilometri la bord. Este o maşină putem să spune unicat în România”, a mai spus Ovidiu Zaharia.
Şi tot la capitolul „vedete” este şi un microbuz extrem de vechi ce aparţine unui alt pasionat de maşini vechi, Nicolae Gherghin. Maşina este în curs de restaurare, dar chiar şi aşa interesul pentru ea a fost extrem de mare. O mulţime de curioşi s-au înghesuit să vadă vechiul microbuz, un model care a ajutat Germania să se ridice economic. Proprietarul ei, Nicolae Gherghin, ştie că este dificil să redai strălucirea de odinioară maşinii, mai ales că piesele se găsesc extrem de greu, dar nu s-a gândit nicio clipă să renunţe. „Sunt membru al Clubului Retromobil chiar de la începuturi, din 1998, am legitimaţia nr. 27. Cea mai scumpă maşină este acest microbuz WV T1 din 1957. Mai există încă două în ţară de acest tip: unul la Bucureşti şi unul la Lugoj. (…) Este o maşină foarte scumpă şi foarte rară, atât pe piaţa din Europa de Est, cât şi în Europa de Vest. Numai un far pentru acest microbuz ar costa 250 de euro. Eu am achiziţionat maşina din Lupeni, dar provine de la Bucureşti, de pe Aeroportul Otopeni, unde a fost în serviciu, a cărat bagaje, personalul de la aeroport şi, din anii ’70 a achiziţionat-o cineva din Lupeni. De doi ani mă chinui să îi găsesc piese, să o fac cât pot de originală. Piesele sunt foarte rare, le găsim doar pe Internet şi când apar se vând foarte repede şi la nişte preţuri fabuloase. O astfel de maşină s-a vândut recent în Austria cu 87.000 de euro, Practic această maşină a pus Germania pe roţi după Al Doilea Război Mondial”, a explicat Gherghin.
[wzslider autoplay=”true”]
A cumpărat motocicleta pe care a condus-o prima dată
Mândru de maşinile la care a lucrat ani de zile este şi Adrian Brînzea, care la expoziţia de sâmbătă a fost prezent cu două maşini, cu un WV decapotabil care a atras sute de priviri admirative, şi un ARO 114. „Este o pasiune care implică cheltuieli, timp, multă dragoste şi dăruire. În momentul de faţă am 7 maşini în diferite etape de reconstrucţie. Maşinile le ei de unde poţi, de la cine poţi, degradate, dar încercăm să le aducem din nou pe şoselele patriei. Restaurarea unei maşini a durat şi doi ani de zile, dar o maşină adusă în stadiul de epavă a făcut de 6 ori Transalpina anul acesta! Depinde de posibilităţi, de cum poţi să-ţi procuri piesele pentru că la maşinile vechi este o adevărată problemă. Eu acum am în proprietate şi un Chevrolet Corvette din 1962.
Sunt doar două maşini în România. Are multe piese lipsă, le-am găsit pe E-bay, prin Anglia, SUA, dar preţurile sunt… Dar este un proiect pe termen mai lung”, a spus colecţionarul.
Iar între zecile de maşini s-a remarcat şi o motocicletă Java, pe care proprietarul ei şi-a dorit-o extrem de mult, pentru că a fost prima pe care a condus-o. „Anul de fabricaţie este 1960. Motocicleta este refăcută total, de la cea mai mică piesă, curăţată, montată la loc.. Acum este absolut funcţională. Motocicleta am cumpărat-o de la un fost coleg de serviciu, într-o stare deplorabilă. A fost multă muncă, aproape un an de zile, dar satisfacţia este pe măsură. La finalul muncii apare satisfacţia”, spune Alexandru Vulpe.
Ar mai trebui spus că, în ceea ce priveşte numărul de maşini expus, Retroparada de toamnă de la Petroşani a întrecut oraşe mari, cum ar fi Timişoara sau Craiova.
