În satul Barbura, din comuna Băiţa, doar ruinele mai amintesc despre minerit

Activitatea extractivă a fost oprită în octombrie 2006 şi puţine lucruri mai arată că aici funcţionau trei exploatări

grimm

Ţinutul Zarandului este cunoscut ca unul cu specific mineresc. Practic, în marea majoritate a localităţilor din zonă funcţiona câte o mină, iar în cele în care nu existau, bărbaţii lucrau tot în domeniu, făcând naveta.

Pe un munte de cupru

mina

O astfel de aşezare este şi satul Barbura, comuna Băiţa. Până în 1997, aici îşi desfăşurau activitatea trei firme de stat, cu specific minier. Atunci „s-a dat prima ordonanţă”, aşa cum se spunea, printre ortaci, la disponibilizările colective cu plăţi compensatorii, iar mulţi mineri au părăsit sistemul. După o agonie lungă, mineritul la Barbura s-a închis în urmă cu exact opt ani, în octombrie 2006. Tradiţia mineritului de aici este, ca şi peste tot în Zarand, una ancestrală, iar bătrânii satului, din ce în ce mai puţini, îşi amintesc încă de vremurile când exploatările mergeau din plin.

Istoria subpământului. De la „Împărătescu”, la naţionalizare

anghel

„Aici se lucra încă de pe vremea dacilor, lucru recunoscut de specialişti. Apoi, aşa cum se mai vede şi acum, în 1889 a fost construită bolta de la galeria Grimm, sau Troiţa, cum este ea mai cunoscută, după numele patronului, de meşteri italieni. Mai încoace, spre vremurile pe care le-am prins şi eu, minele erau în proprietatea împăratului austro-ungar. De aceea băieţii din Barbura, când se întâlneau cu alţii, spuneau că lucrează “La Împărătescu”. Apoi exploatările au fost preluate de rafinăria Concordia, între cele două războaie mondiale. În fine a venit naţionalizarea şi se cam ştie cum a fost”, spune spune Ion Anghel, un bătrân din Barbura, în vârstă de 84 de ani, care s-a pensionat din minerit în 1981.

Aurul şi uraniul, lăsate unde le-a pus Dumnezeu

imagine

Veteranul îşi aminteşte episoade oarecum ciudate privitoare la exploatarea zonei miniere. “Oricum, aici, s-a descoperit aur şi uraniu, la Teascu, pe un deal, numai că respectivele fronturi au fost închise imediat. S-a mers pe alte tipuri de zăcăminte gen zinc, plumb şi cupru. Cupru este foarte mult, la Piţiguş, alt deal de pe aici. Zăcământul a fost găsit demult, s-a tot exploatat, dar nu s-a ajuns încă la locul unde este “grosul” cuprului. Până la prima “ordonanţă”, cea din 1997, veneau, numai la schimbul I, patru autobuze cu navetişti de la Deva, pline ochi, şi două dube de pe sate. Cred că lucrau aici, la cele trei “băi”, cam 1.000 de oameni. Apoi s-a mers din ce în ce mai greu cu mineritul, până s-a închis de tot, şi nu ştiu de ce, că minereu este. Au fost să vadă ce-i pe-aici şi români, dar şi australieni sau chinezi, dar au rămas cu uitatul şi totul se huluie în jur”, spune Ion Anghel.

Mineritul în stadiul de ruine fantomă

primar baita

Acum, pe lângă galeria Grimm, mai este vizibilă o altă gură de mină, la Bolcana, precum şi ce a mai rămas dintr-o carieră. În plus, la Troiţa, lângă Grimm, se mai văd scheletele unor clădiri ce adăposteau ateliere, lămpăria, birouri, cantina ori vestiarele minerilor. Peisajul este dezolant şi se pare că nu sunt şanse prea mari ca aspectul zonei să se schimbe. „Exploatările miniere de aici, ca şi celelalte din ţară, de altfel, au acumulat diverse datorii, la taxe şi impozite. Noi, în schimbul acestora, am primit terenul de sub acele clădiri. Pe construcţii, însă, s-a pus sechestru de la Fisc şi au ajuns pe mâna executorilor judecătoreşti. Acum sunt în ruină şi nu ştiu ce s-ar putea recupera din ele. Eventual ceva cărămizi de la clădirea de birouri, de deasupra galeriei Grimm, dar cred că doar costurile cu demolarea şi selectarea ar fi mai mari decât materialul în sine. Noi am vrea să facem măcar curăţenie în zonă, dar nu avem cum”, declară Damian Diniş, primarul comunei Băiţa. Cât despre o posibilă redeschidere a mineritului în zonă, este greu de presupus când se va întâmpla acest lucru. S-a organizat o licitaţie de concesionare a unor perimetre miniere din satul Barbura, la care au participat mai multe companii. Şi, aşa cum se întâmplă în România, rezultatul licitaţiei a fost contestat de una dintre firmele declarată necâştigătoare, iar soluţionarea acestuia este una de durată. Până atunci, însă, rămân, ca amintiri din minerit, la Barbura, clădiri în paragină, două guri de mină şi o cască fără lămpaş, uitată, cine ştie cum, de unul din foştii băieşi.

casca

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

15 − patru =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
Hunedorean acuzat că a jefuit un cabinet medical din spital         Carmen Hărău : „Este greu dar foarte onorant să lupți acum pe frontul anti-PSD!”         11 ani de la tragedia din Mina Petrila         Accident rutier pe șoseaua Hunedoara – Deva         Tânăr acuzat de înșelăciune         Hoți prinși în urma unei razii         Clădirea Primăriei Hunedoara intră în renovare         CĂLARE PE MONUMENTUL UNESCO. Promovează monumentul sau obiceiurile proaste?         LIBERALII STRÂNG RÂNDURILE. Primarul Devei face lobby pentru Termocentrala Mintia         Palatul Administrativ va fi scos din bălării         LA ÎNTRECERE CU TELESCAUNUL DIN PARÂNG. Provocare pentru cei mai buni alergători montani din România         SPECTACOL. „4 (for) stand up”, super-show de comedie la Deva         Drumul spre Poiana Pelegii, din Retezat, a fost blocat         Razii ale polițiștilor de la Transporturi Feroviare: doi hoți de pe calea ferată au fost prinși         Noapte de coșmar pentru hunedoreni. Vijeliile au făcut ravagii         TOP 15 lucruri pe care NU trebuie să le uiți când pleci cu mașina în lunile geroase!         FIRMA MERGE GREU ŞI POTICNIT. Protest la Termocentrala Mintia pe tema majorărilor salariale         Adolescentă tâlhărită în Petroșani         Centenar Alexandru Vlahuță         Dezastrul anunțat la Sarmizegetusa Regia