A bătut toate mările şi oceanele, a scăpat de piraţii somalezi pentru ca azi să regizeze piese de teatru

FRUMOS, DAR NERECOMANDABIL! „Marinăria e frumoasă, dar n-o recomand nimănui. E greu să stai luni de zile în acelaşi loc, cu aceiaşi oameni. Îmi amintesc de un coleg. Eram prieteni, vorbeam, mergeam la cumpărături - vreo 6 luni, până când şi-a amintit că mi-a arătat, o dată, poza familei lui. I-am spus că nevastă-sa e drăguţă. Atât mi-a trebuit. A vrut să ştie dacă nu cumva am cunoscut-o înaintea lui şi de atunci, nu mi-a mai vorbit”, povesteşte, amuzat, Mihai Panaitescu

FRUMOS, DAR NERECOMANDABIL! „Marinăria e frumoasă, dar n-o recomand nimănui. E greu să stai luni de zile în acelaşi loc, cu aceiaşi oameni. Îmi amintesc de un coleg. Eram prieteni, vorbeam, mergeam la cumpărături – vreo 6 luni, până când şi-a amintit că mi-a arătat, o dată, poza familei lui. I-am spus că nevastă-sa e drăguţă. Atât mi-a trebuit. A vrut să ştie dacă nu cumva am cunoscut-o înaintea lui şi de atunci, nu mi-a mai vorbit”, povesteşte, amuzat, Mihai Panaitescu

 

A înconjurat Pământul de la Est la Vest. Pe mare! Furtunile şi piraţii nu mai sunt pentru el doar simple poveşti marinăreşti. A făcut bişniţă cu cosmetice şi dantelă şi a văzut moartea cu ochii în apele Somaliei şi în Atlantic. Pacificul i-a răpit o zi din viaţă, dar a trăit în 3 ani cât alţii în 10.

 

marinarAvea 23 de ani când a debarcat în Casablanca. Absolvise electromecanica navală şi făcea practică pe nava-şcoală „Neptun”. Revoluţia l-a prins în Egipt. La 33 de ani, a fost prizonierul piraţilor din Somalia, iar în Golful Biscaya era cât pe ce să-şi ia adio de la viaţă. Cei trei ani de marină comercială i-au adus păţanii pentru o viaţă întreagă. Dar şi o poreclă – „Nelson Dantela”. De 13 ani, s-a retras la mal. Sătul de apă şi de marinari, şi-a luat o diplomă în regie şi s-a stabilit la Deva. S-a angajat la tTatru, iar de prima meserie îşi mai aminteşte doar în treacăt.

 

Prima cursă – CasablancaCasablanca

Mihai Panaitescu a copilărit la Piteşti. Şi-a pus în cap să ajungă actor, dar o actriţă l-a convins să renunţe la scenă şi aşa a ajuns student la electromecanică navală. În ’88, era printre absolvenţii Institutului „Mircea cel Bătrân”. Facultate a fost un chin. Disciplină şi stricteţe! Nimic din ce era pe placul lui. Pe puntea vaporului însă, viaţa arăta parcă altfel. Ca orice marinar, nu şi-a uitat prima cursă. Mai ales când e vorba de Casablanca. Păstrează şi acum o poză pe care a făcut-o în port (foto).

Eram în practica marinărească – în ’87. Atunci am fost în Maroc şi în Belgia. Decembrie ’89 m-a prins în Egipt, iar străinii ne-au sechestrat vasul vreo două zile, până când a venit Frontul Salvării Naţionale să decidă ce se întâmplă cu contractele”, povesteşte deveanul.

 

Afaceri marinăreşti

A cutreierat Europa şi Africa pe o navă botezată „Simeria”. Un vas românesc, care ducea spre Occident laminate de la Galaţi. Câştiga un dolar şi jumătate pe zi diurnă, plus leafa de stagiar, pe care o primea în ţară.

„Cam 2.040 de lei. Dar dacă plecai pe mare, suma creştea”, povesteşte.

comandaEl a plecat şi, ca toţi marinarii, a învăţat repede să-şi rotunjească veniturile. Cu cafea, tutun şi cu vestitele carpete cu Răpirea din Serai.

„Era periculos, dar ne descurcam. Cea mai rentabilă era cafeaua. Cu diurna pe 4 zile, cumpărai un kilogram. Îl vindeai în ţară cu jumătate din salariul pe-o lună. Străinilor le duceam coniac din România. Îl luam cu 54 de lei litrul şi-l vindeam cu echivalentul a 1.000 de lei. Colegii mei aduceau carpete cu Răpirea din Serai. Eu – cosmetice şi dantelă. M-au întrebat, o dată, la vamă ce fac cu atâta dantelă. Se vindea ca pâinea caldă. Tot oraşul purta dantelă adusă de mine. De la ea mi s-a tras şi-o poreclă – ‘Nelson Dantela’”, se amuză Panaitescu.

În Albania, aveau trecere ceasurile aduse din România, iar de-acolo, marinarii se întorceau cu ţigări DS şi cu coniac Skandenberg.

„În schimbul ceasurilor, primeai mahmudele (bani de aur). Bătrânii ştiau mersul lucrurilor, dar pe noi, bobocii, ne controlau vameşii la sânge. Ne scotoceau valizele, să nu facem bişniţă cu blugi”, rememorează deveanul.

 

Amintiri din comunism

Albania îi aminteşte de multe. Care marinar n-ar fi vrut să dea o tură prin oraş până era gata colegiîncărcătura. Dar la albanezi nu puteai pleca la plimbare de capul tău. Numai cu pază armată pe urme.

„Aveam două variante: ori mergeam la bar, ori în excursie la Tirana. Eu am ales-o pe prima. Ne-au încolonat câte doi, ca la grădiniţă, şi ne-au escortat pană la bar. La întoarcere – la fel. Doi colegi au plecat la Tirana. Excursia însemna, de fapt, o vizită la muzeul realizărilor comuniste. Pe drum n-au putut vedea nimic pentru că autobuzul avea ferestrele vopsite”, povesteşte fostul marinar.

Îşi aminteşte şi de Gruzia. A tras o spaimă de zile mari când a plecat vaporul fără el.

„Nava şi-a schimbat orarul şi n-am ştiut. Am rămas pe mal, fără niciun ban în buzunar. Am reuşit în câteva ceasuri să iau legătura cu echipajul. Băieţii s-au întors după mine, dar m-a costat. Am dat explicaţii o lună întreagă – de la comandant, până la toţi care voiau să ştie de ce n-am ajuns la vapor. Credeau că vreau să fug din ţară. Am avut mulţi colegi care au rămas în străinătate – în America, în Anglia, în Germania, dar nu în Gruzia! Cine ar fi vrut să rămână în URSS?”, se întreabă hunedoreanul.

 

Ocolul Pământului, de la Est la Vest botez

În ’90, era convins că românul postdecembrist o să trăiască aşa cum văzuse el prin Occident. Atât de convins încât a demisionat din marină şi şi-a făcut planuri pentru o viaţă pe uscat. După şase ani s-a prins că speră degeaba şi s-a întors pe mare. De data asta, la o companie străină, cu care a navigat în jurul Pământului – de la Est la Vest. La Ecuator, a avut parte de-al doilea botez marinăresc (foto).

„E un ritual absurd. O tradiţie de sute de ani, de care nu scapă niciun marinar care trece linia Ecuatorului. Echipajul se costumează hazliu – unul în Neptun, altul în femeie, iar ‘bobocii’ beau apă de mare ori li se toarnă în cap o găleată cu ulei. Eu am băut apă de mare şi a fost groaznică!”, se strâmbă Panaitescu, încă trist că Pacificul i-a furat o zi din viaţă, din pricina fusului orar. Reface, nostalgic, traseul străbătut în urmă cu ani – ”România, Amsterdam, Lima, o escală în Cuba. Am traversat Pacificul pe lângă Hawaii şi am ajuns la Tsingtao, în China de Est. Am stat o lună în Asia, după care am dus vaporul la scrap – în ‘cimitirul’ navelor”.

Din Asia, s-a întors acasă cu avionul – Singapore-Istanbul-Zurich-Bucureşti. Dar i-a trebuit o jumătate de zi să ajungă la aeroport – a făcut drumul într-o barcă din lemn, cu motor.

  Peripeţii în Aruba

N-a scăpat de păţanii nici în Marea Caraibelor. Era cât pe ce să rămână în Aruba. Localnicii îi spun locului „Insula Veselă”. El – nu!

„Am venit cu avionul de la Amsterdam la Lima, unde urma să mă îmbarc pe un petrolier. Călătoria a durat de 14 ore. Am traversat Atlanticul şi America de Sud. În Aruba, am făcut escală – câteva ceasuri, timp în care m-am plimbat pe insulă. M-am împrietenit cu o finlandeză de la UNICEF, am fost la un bar. Am băut o cafea, am povestit şi am uitat de tichetul de îmbarcare. La întoarcere, un negru uriaş mi-a pus mâna în piept: ‘N-ai tichet, nu urci în avion!’. Am înţepenit. Bagajele îmi erau în avion, iar eu riscam să rămân pe insulă. Mai convenabil decât în Gruzia – dar, totuşi. În cel mai fericit caz, puteam să mă angajez ospătar – până strângeam bani de întoarcere. Am fugit cât am putut înapoi la bar şi-am avut noroc să-mi găsesc tichetul. M-am îmbarcat în ultimul moment”, îşi aminteşte Panaitescu.

 

Ultima aventură

Viaţa pe mare era frumoasă, dar suficient de dură cât să-l pună pe gânduri. Ca să rezişti, ai nevoie de unsomalia psihic zdravăn. Munceşti patru ore, iar alte opt te odihneşti. Dar dacă n-ar fi oamenii atât de dificili… Când nu vezi pământul cu lunile, o cam iei razna, s-a convins hunedoreanul. Ori te cerţi, ori nu mai vorbeşti cu nimeni.

„Nu-i uşor să trăieşti departe de casă. Eu încercam să mai păcălesc timpul citind. Dar chiar şi aşa, tot îţi vine să-ţi iei câmpii”, spune fostul marinar.

După doi ani, s-a hotărât, pentru a doua oară, să renunţe la vapoare. L-a ţinut până prin 2000, când s-a îmbarcat iar, spre India. Călătoria aceea îl îngrozeşte şi acum. Ghinionul s-a arătat de la plecare. A semnat un contract în România şi s-a îmbarcat în Dubai. Abia acolo şi-a dat seama că are în buzunar un act fals, iar nava era a altcuiva.

„Un vapor românesc, vândut străinilor la preţ de fier vechi. Echipajul – 35 de oameni: români, ruşi, kenyeni. Armatorul – un uriaş negricios, proaspăt îmbogăţit. Am ridicat ancora cu inima strânsă. Ştiam că transportăm ajutoare umanitare pentru Africa. În realitate, nava era burduşită cu Jeep-uri şi aparatură electronică”, povesteşte Mihai Panaitescu.

dubaiÎn apele Somaliei, s-au trezit cu piraţii la bord. Au aruncat cangea şi au pus stăpânire pe vas. O gloată de sălbatici, analfabeţi – doar cu o cârpă legată în jurul taliei şi cu puşca pe umăr.

„Nu văzuseră albi în viaţa lor. Ne atingeau pe rând şi ne spuneau Diavolii albi. S-au instalat pe vapor, cu ochii pe încărcătură şi pe toată mâncarea. Ca să ne elibereze, au cerut câteva sute de mii de dolari. Ieşeam din cabină doar la masă, după ce mâncau ei. Îmi amintesc o secvenţă. Un pirat s-a aşezat pe scaunul căpitanului, iar căpitanul a încercat să-l ridice. Somalezul a băgat glonţ pe ţeavă şi a îndreptat arma spre noi. Noaptea, chiuiau şi trăgeau cu mitralierele în peşti”, rememorează bărbatul.

Coşmarul a durat o lună, până când armatorul a plătit banii. Cu un echipaj speriat de moarte şi fără provizii, nava a ajuns în India. La întoarcere, au păţit-o din nou. Vasul a fost sechestrat de aceiaşi piraţi.

„Zona aceea e foarte periculoasă, dar a fost o coincidenţă prea mare. Am bănuit că avem un informator printre noi. Piraţii ştiau foarte bine valoarea încărcăturii. Altfel, nu ne-ar fi oprit”, crede deveanul.

 

Amintiri din Peru

La 33 de ani, a hotărât că trecuse prin prea multe. Viaţa pe mare era periculoasă pentru el, aşa că s-a întors la ţărm pentru totdeauna. Şi-a amintit de prima pasiune, a absolvit regia la Târgu Mureş şi s-a angajat la Teatrul din Deva. Marinăria i-a luat trei ani din viaţă şi îi mai amintesc de ea doar un teanc de poze şi o piatră din Peru. A văzut cu ochii lui misterioasele Linii Nazca.

„Locul acela e incredibil! Juri că nu eşti pe Pământ”, spune cu încântare.

Episodul din Somalia l-a lecuit definitiv de marinărie. Dar i-a dat şi o idee. Să pună în scenă piesa „Ulei”, a lui Eugene O’Neill. O piesă scurtă, într-un act – cu şi despre marinari. Povestea unui comandant de balenieră, care îşi ia nevasta pe mare, la vânătoare de balene. Până la sfârşitul piesei, tot echipajul o ia razna din pricina femeii şi nici ea nu mai e în toate minţile.

————————————————————

Furtună în Atlanticbiscaya

Mihai Panaitescu a văzut moartea cu ochii şi în Golful Biscaya (foto). Într-o furtună de gradul 7, cu care nu-i de glumit în Atlantic. Norocul lui că era practicant şi n-avea decât o grijă – să nu atingă nimic. Dar de spaimă, a golit o sticlă de coniac. „Am băut-o cu un coleg. Eram tineri şi nu pricepeam că viaţa s-ar putea sfârşi aşa. Am băut de frică. În cabine, apa se izbea de toţi pereţii. Era înfiorător! Am făcut nişte calcule, ca să dibuim un loc mai ferit, unde turbulenţele se simţeau mai puţin. L-am găsit la 15 metri deasupra punţii, pe o platformă din metal. Ne-am cocoţat acolo şi am băut până când s-au liniştit apele”, mai spune Panaitescu.

 

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × doi =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
Accident rutier pe șoseaua Deva – Hunedoara         LANSARE proiect „Realizarea Muzeului Civilizației Dacice cu reabilitarea și modernizarea străzilor de acces, în Municipiul Orăștie”,cod SMIS: 123893         Accident cumplit cu motocicleta pe șoseaua Hațeg – Caransebeș. Un tânăr a murit, prietena sa se zbate între viață și moarte         Tânăr rănit grav în două accidente rutiere petrecute în aceeași zi         Accident rutier grav în Petroșani         Prin programul de practică organizat, Star Transmission & Star Assembly sunt „fabricanţi” de absolvenţi cu experienţă         Un agent de pază de la Spitalul Județean din Deva s-a revoltat împotriva medicilor de la Urgență         Zeci de jandarmi mobilizați pentru căutarea unei copile de 11 ani         A început expertiza pe Lotul 3 al Autostrăzii Lugoj – Deva         Accident rutier pe DN 66: trei oameni au fost răniți         Guvernul şanselor ratate pentru România a fost demis!         Salonul Hunedorean al Cărții         CONCURS. “Citești și câștigi”, în plină desfășurare         PE MUNTE. Cetățeni străini, salvați de jandarmi         Tânără condamnată după ce ascuns droguri în vagin pentru a le livra deținuților         SPARG LIMITELE PENIBILULUI. CJH face turismul de rahat (la propriu) în Sarmizegetusa Regia         Ce s-a ales de fosta Școală 10 din Hunedoara, unde învățau 1.500 de elevi         Caz șocant în comuna Pui: o elevă de opt ani a fost abuzată de învățător         PRIMĂRIA DEVA. Ajutor pentru încălzirea locuinţei         CU BANI FDI. Bucureşci: Iluminat public european până de Paşte