Fabuloasa poveste a hunedoreanului care s-a trezit, peste noapte, moştenitorul unei americance bogate

Este dovada vie că visul american poate deveni realitate. Povestea lui depăşeşte orice imaginaţie. Americanii i-au propus să şi-o spună într-o carte şi într-un film

 

ACASĂ, DUPĂ 10 ANI. Vasile Cosmescu n-a mai fost la Orăştie de 10 ani. A venit acum a patra oară de la plecarea din ţară. Stă ca pe ace până în august, când se întoarce în America. „Viaţa de acolo nu seamănă deloc cu ce văd aici, iar eu m-am obişnuit acolo”, spune hunedoreanul / FOTO: ZHD

ACASĂ, DUPĂ 10 ANI. Vasile Cosmescu n-a mai fost la Orăştie de 10 ani. A venit acum a patra oară de la plecarea din ţară. Stă ca pe ace până în august, când se întoarce în America. „Viaţa de acolo nu seamănă deloc cu ce văd aici, iar eu m-am obişnuit acolo”, spune hunedoreanul / FOTO: ZHD

 

A fugit din România ascuns într-o remorcă frigorifică. La minus 20 de grade. Aventura l-a costat bani grei, dar pentru el a meritat.

Şi-a luat viaţa de la zero în inima Manhattan-ului. A avut patru neveste şi a lucrat 28 de ani la aceeaşi companie. A cutreierat America şi cu avionul, şi în paşi de dans. A ajuns milionar peste noapte şi a lăsat o avere în cazinourile din Las Vegas. La pensie, s-a retras la Sedona.

Are 86 de ani şi nu regretă nimic. A trăit clipa şi nimic din ce-i omenesc nu i-a fost străin. Îşi povesteşte peripeţiile de peste Ocean ca şi când le-ar citi dintr-o carte – întors, după mulţi ani, să-şi mai vadă o dată satul natal – Orăştioara de Jos.

 

Colonelul

Vasile Cosmescu face parte dintr-un neam care, pe la 1900, domina Chicago, Detroit sau Cleveland. Acolo unde s-a născut el sunt destui porecliţi „al luAmericanu‘” – semn că bunicii ori străbunicii lor au dat, cândva, o raită prin Lumea Nouă. Nici el n-a rezistat să nu-şi încerce norocul. Auzise că peste Ocean e ţara tuturor posibilităţilor. Şi a vrut să vadă asta cu ochii lui.

A plecat din sat inspector de colectări. Umblând din casă-n casă după cota de cereale impusă de comunişti, la colectivizare. S-a şcolit la Sibiu, în alimentaţie publică, şi a ajuns gestionarul unui magazin din buricul Devei. Sătul de provincie, a plecat la Bucureşti.

M-a ajutat un colonel din Grid, cu care am copilărit. Îl chema Şerbescu. A ajuns mare – era în garda lui Ceauşescu. De câte ori venea la Deva, mă căuta. Într-o zi, m-a întrebat dacă nu vreau să mă mut la Bucureşti. Eram singur – divorţat de câţiva ani, şi am plecat”, îşi aminteşte Cosmescu.

 

Înscenarealos_angeles

Prietenii l-au ajutat şi-n Capitală. I-au găsit lucru la o fabrică de hârtie, apoi i-au dat pe mână un restaurant – Diham. Ardeleanul a învăţat rapid tot ce mişcă prin local. A ajuns până şi la concursurile de artă culinară. Aşa l-a cunoscut pe Ion Radu – bucătarul de la Peleş, care a gătit pentru Dej şi Ceauşescu.

Vreo patru ani, a făcut şi sport – judo şi karate.

Cu sportul am ieşit în străinătate şi a început să-mi placă. Aşa mi-a venit ideea să plec. Şi m-a mai convins un lucru. Aveam un vecin, căpitan la Securitate. M-a chemat, o dată, la biroul lui, să-mi arate ceva. M-am îngrozit. M-a dus într-o încăpere de la subsol, unde era un tip. I-a pus ăluia pistolul la cap şi a tras. Cică ar fi fost informator”, spune hunedoreanul.

În 72, i s-a ivit prima şansă – cu sportivii români care plecau la Olimpiada de la Munchen. Dar a ratat-o, pentru că l-a dus de nas un securist. N-a mirosit nicio clipă înscenarea şi s-a trezit arestat.

Îl ştiam pe securist din restaurant. Venea în fiecare dimineaţă şi comanda o cafea. Mi-a spus că-i un sportiv francez şi mi-a vândut nişte dolari. Pe vremea aia, era interzis să deţii valută, dar mie-mi trebuia – că aveam de gând să fug din ţară. În 20 de minute, m-au arestat, dar n-am stat acolo niciun ceas. M-a scos un colonel. La Olimpiadă nu m-au mai lăsat, dar tot am reuşit să fug”, spune, zâmbind, bărbatul.

 

Fugabirou

În patru luni, a pus la cale alt plan. Să treacă graniţa într-o remorcă frigorifică, pe la Stamura Moraviţa.

Am plătit doi securişti, să mă scoată din ţară cu un tir. Le-am dat 100.000 de lei. Mai mult ca o Dacie – dar aveam de unde. Făceam bani nu nemiluita la restaurant. Sunt băiat isteţ – mă descurcam. Eram obligat să pătrez, timp de un an, toate bonurile cu care luam marfă. Le puneam în saci de hârtie, până venea controlul. Într-o zi, mi-a venit o idee care a ţinut. Am băgat şoareci în sac, iar ăştia au ros tot. N-a avut nimeni ce să-mi facă!”, râde hunedoreanul.

Pe 11 decembrie 1972, pentru Vasile Cosmescu începea adevărata aventură. Cu un accelerat de noapte a ajuns în Timişoara, unde-l aştepta un tir cu destinaţia Italia. În remorcă erau minus 20 de grade şi sute de cutii cu carne congelată. S-a ascuns printre ele şi a ajuns la Belgrad mai mult mort decât viu. După un drum de 9 ceasuri.

Ăia care m-au dus erau convinşi c-am murit. După graniţă, m-au strigat să cobor, dar nu puteam răspunde. Nu mai aveam grai. Eram îngheţat bocnă. Când m-am scos de acolo, am leşinat. M-au lăsat o noapte în cabină, să-mi revin, şi ne-am continuat drumul. Graniţa cu Italia am trecut-o pe jos. Vameşii erau în grevă şi nu m-au luat în seamă. Am urcat în primul tren şi nu m-am oprit până la Roma”, rememorează Cosmescu.

 

Manhattan

niagaraÎn şase luni, şi-a făcut rost de acte false şi a plecat spre Germania. Ţinta lui era clară – America, dar până acolo mai avea de aşteptat. A trecut întâi printr-un camp de emigranţi, din nordul Bavariei, şi mai bine de-un an a lucrat în bucătăria unui restaurant din Nurnberg. Abia în 1974, a pus piciorul pe pământul american – în Manhattan. Ajutat de fundaţia Tolstoi.

Fundaţia mi-a plătit avionul şi urma să suporte cheltuielile şederii mele în SUA timp de doi ani – până învăţam limba, îmi găseam un loc de muncă şi reuşeam să mă integrez. Sigur că banii trebuiau returnaţi în timp”, explică bărbatul.

 

Mary

În mai puţin de 10 zile, Vasile Cosmescu era deja angajat la Biltmore International Hotel – o companie masinala care a lucrat 28 de ani, până la pensionare. În paralel, a învăţat şi engleza, la cursuri de după-amiaza. Şcoala l-a pricopsit şi cu o nevastă. Prima din cele trei pe care le-a avut în America. O chema Mary şi era supervisor la şcoala de engleză. Newyorkeză get-beget şi proaspăt divorţată de un milionar. Ideila s-a înfiripat repede.

M-a chemat la ea acasă, să mă înveţe engleză şi m-am dus. Băiat galant, am luat şi o şampanie. Când am văzut-o în capot, am uitat de toate şi, în câteva luni, m-am trezit însurat. Ideea cu căsătoria a fost a ei şi după ce am spus Da‘, am descoperit că nu era doar bogată – era şi alcoolică. Luna de miere’ a durat 3 luni şi a costat 30.000 de dolari. Banii i-a plătit ea. Am cutreierat America şi Canada, iar la întoarcere, ne-am mutat în Phoenix, Arizona. Ea s-a angajat la o şcoală, profesoară, iar eu – la un hotel al companiei la care lucrasem 5 ani în Manhattan”, povesteşte românul.

 

Moştenitorul

Căsnicia cu Mary a durat până în 1979, când femeia a murit de ciroză, iar Cosmescu a moştenit o avere la care n-a visat niciodată – peste o jumătate de milion de dolari în bănci şi proprietăţi în Arizona, Bahamas, California şi Massachusetts.

acapulcoProaspătul milionar a huzurit prin lume şi a aruncat cu bănetul în stânga şi-n dreapta. Îşi aminteşte de vacanţa din Acapulco. S-a distrat de minune cu o indiancă pe care a cunoscut-o prin mica publicitate.

N-aveam nicio prietenă şi cum era să plec singur în Mexic. M-am gândit să dau anunţ la ziar. Caut parteneră de vacanţă! Plăteam eu tot, doar să vină cu mine. Mi-au răspuns vreo 15 femei şi am ales-o pe indiancă”, spune Cosmescu, zâmbind.

Ca să-şi facă prieteni, s-a înscris şi la cursuri de dans. A plătit 7.000 de dolari şi a învăţat 32 de dansuri într-un an. Suficient cât să participe la concursuri în toată America. Talentul ardeleanului a atras atenţia, iar jurnaliştii i-au aflat rapid povestea şi i-au propus să scrie o carte sau să facă un film despre viaţa lui.

 

M-a prostit!”

Dansul i-a adus faima şi încă două neveste. Pe prima a întâlnit-o la Las Vegas. O femeie cu 5 copii, din Carolina de Sud.

Am cunoscut-o vineri seara şi luni eram deja însurat. Mi-a plăcut de ea până am văzut-o nemachiată. M-am speriat şi am vrut s-o las chiar atunci, dar mi-am amintit cât costă divorţul şi-am renunţat. Am dus-o acasă şi am stat cu ea doi ani. Istoria se repeta. Aveam, din nou, o nevastă alcoolică şi, în plus, narcomană şi dependentă de jocurile de noroc. A încercat să mă atragă şi pe mine. Cu alcoolul şi drogurile n-a ţinut. Eram sportiv şi voiam să rămân la fel. Dar la jocurile de noroc m-am prins şi am început să pierd vremea şi banii prin cazinouri”, povesteşte Vasile Cosmescu.

Ce n-a reuşit să toace el, i-a tocat nevasta. În doi ani, l-a scutit de grija proprietăţilor şi a banilor din cont.

M-a dus de nas ca pe-un copil. Îmi cerea să semnez tot felul de hârtii. Spunea că-i trebuie la bancă. Dar în realitate, semnam că sunt de acord să vândă tot ce aveam. Nu mi-a trecut prin cap că tocmai nevastă-mea îmi poate face una ca asta. Când am deschis ochii, am divorţat, dar era târziu. Mai aveam 200.000 de dolari, asigurarea de viaţă şi casa din Phoenix. M-a prostit, ce mai! Asta se întâmpla în 1984”, socoteşte hunedoreanul.

 

Barbarabarbara

Aşa s-a numit a patra şi ultima nevastă a lui Vasile Cosmescu. A cunoscut-o tot pe ringul de dans şi chiar dacă şi-a jurat că nu se mai însoară în veci, femeia l-a convins. Au stat împreună 12 ani şi poate căsnicia ar mai fi durat mult şi bine dacă el ar fi renunţat să-şi piardă nopţile prin cazinouri.

Jucam banii mei, nu pe-ai ei – şi uneori, mai şi câştigam. Ba 2.000 de dolari, ba 6.000. Până la urmă, i-am pierdut pe toţi, dar asta-i altă poveste”, spune el.

De cinci ani, e sigur că a scăpat de patima cazinourilor – după o terapie de trei ani: „Eram dependent. Simţeam că nu mă mai pot opri. Aşa că m-am dus la terapie. M-am îngrozit ce-am văzut acolo. Oameni care încercau de 20 de ani să-şi revină. Jocurile de noroc le-au distrus viaţa. Au pierdut tot – casă, maşină, job, familie, prieteni. Incredibil!”.

 

America e frumoasă!”

casaLa câţiva ani după pensionare, Vasile Cosmescu s-a mutat la Sedona. Lângă singurul copil pe care-l are – Ioan Cosmescu. L-a adus şi pe el în America în 1981, cu tot cu familie, iar norocul i-a surâs şi fiului – dar altfel. În urma celor peste 60 de brevete de invenţie pe care le deţine şi care l-au făcut milionar. Din 89, are propria companie în Arizona, unde produce echipamente medicale inventate de el, iar de câţiva ani, şi-a deschis o fabrică şi la Orăştie. Aparatura inventată de român se vinde astăzi în toată lumea.

America e mare şi frumoasă. Este locul în care oamenii au tot ce-şi doresc”, este convins Vasile Cosmescu, fără pretenţia că şi-a istorisit toate peripeţiile de peste Ocean. E drept că lui America i-a dat de toate – mai puţin prieteni. După 15 ani petrecuţi acolo, aproape că-şi uitase limba. N-avea cu cine vorbi româneşte, iar în ţară nu s-a putut întoarce până în 93. De atunci, vine o dată la 10 ani, dar n-ar mai sta aici nici în ruptul capului. De fapt, a decis asta acum 41 de ani.

După 28 de ani de muncă la unul dintre cele mai renumite complexuri hoteliere din SUA, hunedoreanul are o pensie de 1.800 de dolari. Şi spune că n-are pe ce-i cheltui: „Cumpăr doar benzină şi câte ceva de mâncare. De restul se ocupă băiatul meu”.

Când a ajuns în America, şi-a luat un Chevrolet Malibu pentru care a muncit pe brânci. Acum conduce un Cadillac – cadou de la fiul său, şi îl laudă că-i mai fain decât Rolls Royce-ul pe care-l avea anul trecut.

 stranepoatarevelion

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
Autostrada Lugoj – Deva. Au început lucrările de reparații la Podul peste Mureș         Accident pe Calea Zarandului din Deva         Unde se vând brazi pe domeniul public în Deva         Biserica „Sfântul Ierarh Spiridon” din municipiul Hunedoara și-a sărbătorit hramul         O nouă prelevare de organe a avut loc la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Deva         Dotări noi la secția de Obstetrică – Ginecologie în spitalul din Hunedoara         Adrian David a fost numit administrator public al Devei         Renoir, poet al culorii         PRIMĂRIA DEVA. Banii pentru bursele elevilor au intrat în conturile școlilor         Cel mai bun an pentru Castelul Corvinilor         Tânăr condamnat după ce a jefuit un elev în Hunedoara         IULIU WINKLER: “Exodul creierelor, un fenomen care va afecta structural întreaga UE”         Carmen Hărău: “Pensiile speciale legiferate de PSD sunt o palmă dată celor care au muncit din greu!”         Tragedie pe DN 7, în apropiere de Deva: doi oameni au murit         Tineri prinși la furat         Razii în piețele Hunedoarei         Petarde confiscate de polițiști         RAR Hunedoara construiește un sediu nou în Parcul Industrial         ÎNVESTIREA NOULUI PREFECT. Vasilică Potecă: “Cei care respectă legea n-au de ce să se teamă”         Cât au cheltuit primăriile din județ pentru cadourile oferite copiilor de sărbători