Cele mai ciudate poveşti despre minerii cuprinşi de „febra aurului” circulă în satele străbătute de Valea Crişului Alb, unde au existat în trecut exploatări aurifere. Oamenii povestesc despre cum reuşeau minerii să scoată ilegal pepitele de aur, din galerii.
Ioan Catalina a lucrat timp de peste 30 de ani în minele din aur din zona Bradului, iar după ieşirea la pensie şi-a transformat vechea meserie de miner aurar într-o pasiune. A primit o autorizaţie care îi permitea să caute aur aluvionar, însă de curând, spune el, s-a retras definitiv din activitate. De la bătrânul din satul Stănija, turiştii pot afla nu doar cum se prelucra aurul în trecut, dar şi modul în care minerii reuşeasu să fure pepitele de aur găsite în galeriile miniere în care munceau. Ioan Catalina a povestit cum pentru spargerea stâncilor în care se găseau firicele de aur se folosea focul. Stânca încălzită se stropea cu apă sau cu oţet, iar apoi era măcinată cu ciocanul. Minereul din ea era zdrobit apoi şi măcinat râşniţe manuale de piatră. Era spălat pe scânduri înclinate, până ce aurul putea fi extras pentru a fi topit şi turnat în lingouri. „S-a întâmplat ca minerii care găseau pepite de aur, în minele unde lucrau, să le ascundă în fund, ori să le înghită, pentru a le putea scoate din mină. Cu câteva grame de aur treceai iarna, chiar dacă aurul nu valora cât valorează acum. De multe ori însă, banii luaţi pe aurul vândut erau daţi pe băutură”, îşi aminteşte Catalina.
Şi Muzeul Aurului din Brad păstrează mărturii ale modului în care pepitele de aur erau scoase clandestin de către mineri, din galerii. Printre piesele care înseumează 18 kilograme de aur, păstrate în expoziţia muzeului, se află şi un cocon de aur, scos din anusul unui miner. „Este vorba de 56 de grame de aur, învelite într-o cârpă, care fuseseră găsite asupra unui miner, în trecut, după ce omul le ascunsese în interiorul corpului său, pentru le putea scoate din mină. Piesa poate fi văzută la muzeu, fiind o mărturie a modului cum era sustras aurul în trecut. În unele cazuri, copiilor care urmau să devină mineri le era modificată acea parte a corpului, cu ajutorul unor sticle sau a unor ştiuleţi de porumb. De asemenea, alţi mineri, care cunoşteau bine galeriile, reuşeau să fure aurul găsit în subteran, scoţându-l prin galerii părăsite. Oamenii locului mai povesteau că unele măicuţe ascundeau aurul sub haine, pentru că se ştia că ele nu sunt percheziţionate”, a relatat Andreea Florea, ghidul Muzeului Aurului din Brad.
