Cum a devenit Hunedoara un judeţ al comorilor

Aurul dacic şi obiectele antice inestimabile au devenit adevărate branduri ale judeţului, în timp ce uzinele metalurgice şi celelalte centre industriale din secolul al XX-lea au fost „îngropate” în mai puţin de trei decenii.

O mulţime de locuri cu nume rezonante amintesc de descoperirea unor piese valoroase. Printre acestea se află „Râpa cu Galbeni”, un loc misterios din Munţii Orăştiei, unde la începutul secolului al XIX-lea au fost găsite mai multe comori. Ţinutul de munte devenise în acea vreme un El Dorado al căutătorilor de comori, afirmă arheologul Aurora Peţan. „Tezaurele au fost reale, nu sunt simple poveşti despre ele, chiar dacă relatările au o aură de fabulos. Despre unele descoperiri informaţiile provin din procese verbale ale fiscului austriac, din interogatorii. Cei care au găsit tezaurele, de la începutul anilor 1800 au fost anchetaţi de fisc”, completează cercetătoarea.

Legendele comorilor
Informaţiile care datează de la începutul secolului al XIX-lea spun povestea lui Arimie Popa, un sătean din Ocolişu Mic, care aflase de la fiul său că în apropierea unor ruine antice, pe locul unde copilul păştea porcii, se află mai multe monede strălucitoare de aur. Porcii au scurmat pământul şi au scos la iveală comoara, însă copilului i-a fost teamă să se atingă de ea, ştiind că banii aceştia sunt păziţi de Diavol, iar cine îi va lua va fi blestemat. Arimie nu s-a temut, ci a pornit căutările găsind mai multe grămezi de monezi din aur, sute de galbeni risipiţi printre rădăcinile unor copaci. „Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna istoricul Sigismund Jako. A fost nevoie de intervenţia autorităţilor, care au pus zona cetăţii sub pază, pentru a domoli goana după aur a localnicilor.

„Cele mai multe dintre comori au fost descoperite întâmplător”, susţine arheologul Oana Tutilă Bărbat, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Potrivit acesteia, bogăţia arheologică a zonei Hunedoarei este impresionantă. „Judeţul Hunedoara este un judeţ cu o valoare arheologică ridicată, al doilea ca importanţă după judeţul Constanţa. Aici se află capitala Daciei preromane, Sarmizegetusa Regia, şi capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Ele oferă valori arheologice tot timpul”, spune arheologul Oana Tutilă Bărbat.

Comoara lui Decebal
Una dintre cele mai cunoscute comori despre care se spune că nu a fost încă desoperită ar putea fi ascunsă încă în apele râului legendar Sargeţia, identificat de istorici cu Streiul. „Există o legendă foarte frumoasă care nu a fost probată niciodată, despre comoara lui Decebal, deşi de-alungul timpului au fost descoperite piese care puteau fi indicate ca făcând parte din ea”, afirmă arheologul Oana Tutilă Bărbat. Potrivit legendei, Decebal a abătut albia râului Sargeţia cu ajutorul unor prizonieri, care apoi au săpat o groapă, unde au fost ascunse tezaurele valoroase. După ce prada a fost pusă în groapă, râul a fost adus pe cursul normal, iar prizonierii care l-au ajutat pe Decebal la ascunderea ei au fost ucişi. Un prieten al regelui dac, care ştia de ascunzătoarea acestuia, a fost capturat de romani şi le-a mărturisit acestora locul secret. Armatele împăratului Traian au descoperit comorile şi s-au întors în Roma cu cantităţi impresionante de aur şi argint, potrivit mărturiilor istoricilor. În secolul al XVI-lea, însă câţiva pescari care se deplasau cu şeicile pe râul Strei au făcut o descoperire uimitoare, ceea ce se presupunea a fi o parte din comoara legendară. Dintr-un ascunziş de pe fundul apei, au observat strălucind câteva piese de aur. Au tras şeicile la mal şi au intrat apoi în apă, pentru a scoate căldările cu galbeni: peste 400.000 de monede şi o cantitate mare de sloiuri (piese) din aur. Comoara s-ar fi aflat, potrivit umanistului Wolfgang Lazius, sub o construcţie bolţită, ca o criptă, dărâmată de un copac căzut peste ea. Unii istorici susţin că aurul provenea, de fapt, din apropierea unei cetăţi dacice, fiind scos la iveală de ploile abundente care au provocat inundaţii şi alunecări de teren.

matrita din sarmizegetusa (13)În satele de munte ale judeţului, puţini sunt localnicii care nu cunosc legende despre locurile unde s-au descoperit aur, bijuterii şi monede antice. „În noaptea de Sânziene, flăcările bat pe comori, iar ruinele vechilor aşezări antice îi atrag pe vântorii de comori”, povestesc bătrânii din Munţii Orăştiei, unde se află cele mai importante aşezări dacice din România. Locurile legendare ale comorilor poartă nume ca „râpa cu galbeni”, „grota comorilor” sau „dealul comorilor”, iar multe dintre relatările transmise din generaţie în generaţie pe seama lor sunt susţinute prin documente oficiale, unele vechi de două secole. În ultimii ani, în zona Sarmizegetusei a avut loc o adevărată explozie a descoperirilor arheologice. Cele mai valoroase piese au fost considerate brăţările dacice din aur masiv, cel puţin 15, găsite de braconieri în anii 1990 – 2000. Fascinantă este şi povestea descoperirii, în vara anului 2013, a matriţei antice din bronz, cu ajutorul căreia în Sarmizegetusa erau ornamentate podoabele.

Obiectul antic, unic în România, a fost găsit întâmplător, în situl fostei capitale. În timpul unei furtuni, petrecută în noaptea de Sânziene, vântul a rupt un fag vechi de peste un secol din incinta cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia, iar în cădere trunchiul a antrenat un alt copac pe care l-a smuls din rădăcini. În groapa creată de sub rădăcina trunchiului doborât, a doua zi Vladimir Brilinsky, omul care se ocupă de administrarea monumentului UNESCO, a descoperit, împreună cu câţiva copii pe care îi însoţea în acel loc, piesa unică din bronz. „Inima mi-a stat în loc, asemenea timpului care nu voia să se mai scurgă. Şi da, era ea, cea care ne aştepta cuminte, nederanjată de fascinanta lăcomie, deja tradiţională, a locului: matriţa din bronz de la Sarmizegetusa Regia. Ridicând-o tremurând, sub privirile uluite ale copiilor ce mă însoţeau, am simţit că a venit vremea să înţeleg că nu am trăit degeaba pe pământ”, relata Vladimir Brilinsky, administratorul sitului UNESCO.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 − 8 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
Transport ilegal de lemne         322 de metri cubi de lemne expediate ilegal         Încă două cazuri de coronavirus în România         Patriarhia Română: Măsuri sanitare şi spirituale în timp de epidemie         PLAN PENTRU O SITUAŢIE DE URGENŢĂ. Autoritățile au luat măsuri pentru prevenirea infecțiilor cu coronavirus în județ         TIMP LIBER. Recomandările ZIARUL HUNEDOREANULUI pentru acest week-end         La OpticLine. Cataracta, cea mai frecventă afecțiune a ochilor, are rezolvare         Ce s-a ales de planurile de modernizare a celor 10 șosele turistice din Hunedoara         S-a lansat proiectul de amenajare a trecerilor la nivel a drumurilor naționale cu calea ferată         Măsuri de urgență pentru prevenirea infecțiilor cu Coronavirus în municipiul Deva         Femeie tâlhărită pe o stradă din Petroșani         Lemne confiscate de polițiști, în urma unui control în trafic         Accident pe un bulevard din Deva         Deputatul Marius Surgent a revenit în PNL: “Alianța ALDE – PSD s-a dovedit a fi una toxică pentru noi”         Berbeceanu, mesaj controversat pentru șefii Bisericii Ortodoxe Române, pe tema coronavirusului         Accident mortal la ieșirea din Hațeg. Coliziune între un camion și un autoturism         Primul caz de coronavirus în România         Reparaţii la SJU Deva de peste 1.000 miliarde lei vechi. „Banii ar fi trebuit să ajungă pentru finalizarea lucrărilor”         Interviu. Miron Țic: „Sunt mulţumit că am putut să realizez cele aproape 40 de cărţi pe care le-am scris până acum”         Finanțări nerambursabile pentru proiectele societății civile