Povestea unui medic cardiolog întors din Occident pentru a lucra la Hunedoara

4149

După peste 15 ani de perfecționare și experiență în Germania, un medic brădean a ales să se întoarcă acasă cu un plan pentru a reduce cât mai mult numărul celor care mor în urma unui infarct, informează ziarul Primăriei Hunedoara. 

Redăm textul publicat pe pagina instituției:

Dorin Călin Golcea a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, cu media 10, în 2005. Încă din studenție dorea să se specializeze în cardiologie intervențională, să devină „intervenționist”, cum se spune pe scurt. Pe vremea aceea, în România nu exista vreun rezidențiat în specializarea amintită, iar cardiologii intervenționiști calificați se numărau pe degetele de la o mână. Nici acum nu sunt foarte mulți. A cumpănit mai multe variante în Europa. Până la urmă a ales Germania, deși nu știa o boabă nemțește. În ianuarie 2008 a fost primit ca „medic – oaspete” într-un spital din Bad Reichenhall. Primul contact cu un spital occidental a fost aproape copleșitor: „Am ajuns acolo fără să știu germana. Vorbeam în engleză cu medicii. În prima zi am fost îmbrăcat în haine cu numele meu pe ele, în prima zi mi s-au dat cheia de la cameră, cartela la cantină, locul de parcare cu numele meu, a fost o zi doar pentru formalități. Tot în prima zi am făcut primele ecografii, pentru care un rezident așteaptă 5 ani în România. Și eram doar medic oaspete acolo. A doua zi am fost dus la Primărie să-mi fac formele legale de ședere”.

În micul spital din Eggenfeld a început să învețe și mai intens meserie, fiind, în gărzi, doar el, nevoit să facă totul, de la A la Z. Apoi a început să ia legătura cu universități mari în care se făcea cardiologie intervențională și să meargă la câte congrese, cursuri și specializări îi permitea timpul. „După un an și șapte luni de Eggenfelden am plecat la Regensburg, ca medic rezident, într-un spital cu peste 1.000 de paturi. Eram singurul român ca medic rezident în cardiologie și asta pentru șase ani la rând. Acolo am început cu urgențe cardio-vasculare, care erau cele mai accesibile pentru un rezident (făceam intubări, reanimări, indicații pentru tromboliză, pentru stentare etc…) și aveam câte două-trei infarcte pe noapte. Zburau elicopterele întruna. Am început să am primele gărzi pe cardiologia normală de pe secții și să am mai mult contact cu pacienții. La Regensburg am început și gărzi pe Coronary Unit, secția de pacienți în stare extrem de gravă. Am avut, într-o noapte, un pacient, l-am defibrilat de 40 de ori. În anul III de rezidențiat am început cu intervenții, și de-atunci am făcut o grămadă de cateterisme cu profesori și colegi. Prin anul IV puneam pacemakere, defibrilatoare, CRT-uri, începusem să pun primele stenturi, primele cateterisme. Și eram responsabil pentru tot spitalul ăla de 1.000 și ceva de paturi, dacă vreun pacient avea probleme cu inima”, își aduce aminte Dorin Golcea.

În 2016 a promovat examenul de specialitate. Era cardiolog, dar încă nu și „intervenționist”. Făcea intervenții sub supravegherea câte unui medic cu diplomă în această supra-specializare. S-a mutat, din nou, într-un spital de lângă Nürnberg. Dorința lui de a deveni „intervenționist cu diplomă” nu-l lăsa în pace. Așa că s-a mai mutat o dată, în Frankfurt, pentru specializare. Și-a luat și diploma de intervenționist și a revenit în Eggenfeld, locul din care a „plecat” ca medic rezident. „Eu și soția mea ne-am mutat de vreo 7 ori prin Germania, în total. Dacă vrei să faci performanță, asta e! A fost mai greu să plecăm de lângă Nürnberg, unde aveam o chirie superbă, la țară, pentru că venise pe lume și fetița noastră. Am plecat la Ingolstadt, pentru că mi-am dorit să ajung medic primar. Apoi am ajuns în Coburg, destinația mea finală de atunci și până în martie 2022, când am decis să vin în țară”. Între timp am ajuns la 10.000 de proceduri de intervenție cardiologică făcute „ca primă mână”.

Cum s-a hotărât să vină acasă

Anul trecut, venit în vacanță, s-a întâlnit cu niște prieteni la Deva. Dintr-o vorbă-ntr-alta, află că, în 2019, în Hunedoara au fost înregistrate 577 de cazuri de infarct și că doar vreo 20 dintre acei pacienți mai trăiau în 2021. „Mi s-a părut revoltător. Și mi-am dat seama pe loc de ce se întâmplă una ca asta: nu se poate respecta principiul „orei de aur” în cazuri de infarct. Să zicem că pacientul este din Brad. Până ajunge el la spital, până se stabilește ce are, până ajunge la Deva, până e trimis la Timișoara, trec ore bune. Ori într-un caz de infarct trebuie intervenit în maximum trei ore, de preferat în primele 60 de minute. La noi… să zicem că i se montează un stent pacientului, apoi moare la un an sau doi dup-aia. Nu-și mai aduce nimeni aminte că a ajuns cu greu la intervenție… Apoi am stat și-am făcut un calcul sumar și am ajuns la concluzia că în județ și în zonele limitrofe sunt 1,2 milioane de oameni care, în caz de infarct, nu ar putea ajunge în timp util la un cardiolog intervenționist. Atunci mi-am spus că trebuie să vin acasă”, povestește doctorul Dorin Golcea, care adaugă: „În Germania, un pacient la 40 de ani și ceva cu infarct, este supus intervenției pe inimă la timp, stă trei zile internat, apoi merge acasă, mai stă două – trei săptămâni, după care se întoarce la muncă. În România, un pacient ori stă un an până să revină la lucru, ori se pensionează”.

Continuarea pe pagina Primăriei Hunedoara.

 

Comentarii FB

comentarii




One thought on “Povestea unui medic cardiolog întors din Occident pentru a lucra la Hunedoara

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *