Povestea carierei de cuarț din Uricani. Aici își au originea podoabele Casei Poporului

674

Cariera de cuarţ de la Uricani şi-a încetat activitatea în anii ´90. În ultimii ani de comunism, potrivit foştilor angajaţi, o mare parte din producţia lunară de circa 75 de tone de cuarţ era destinată înfrumuseţării Casei Poporului.

„75 de tone de cuarţ de cea mai bună calitate deveneau cristal pentru podoabele Casei Republicii, în vreme ce exista o acută penurie de sticlă optică sau de siliciu. Nu mai vorbesc de florile de mină, cuarţuri găsite şi recuperate din carieră, cu care orice muzeu s-ar mândri – cuarţuri care fac parte din patrimoniul naţional  – pur şi simplu erau luate de şefii cei mari de la Bucureşti. Furt pe faţă, în loc să le avem într-o sală de muzeu în oraş”, informa inginerul Ioan Toacsen, în februarie 1990, citat de fostul cotidian local „Zori Noi”, din Valea Jiului.

Cuarţul prelucrat la Uricani, în cariera de pe Dealul Şiglăului, era folosit în principal ca materie primă pentru fabrica de sticlă Vitrometan din Mediaş. La începutul anilor ´90, câteva sute de oameni mai lucrau în cariera de cuarţ cu care se mândrea cel mai izolat oraş din judeţul Hunedoara. Exploatarea era eclipsată de marile mine de cărbune din Valea Jiului, care înaintea primelor restructurări masive din industria minieră însumau peste 50.000 de salariaţi. Numai în Uricani, în primii ani după Revoluţia din Decembrie 1989, funcţionau trei exploatări miniere (Valea de Brazi, Câmpul lui Neag şi Uricani) cu aproape 4.000 de angajaţi.

„Preparaţia de cuarţ de la Uricani este, comparativ cu celelalte întreprinderi ale Văii Jiului, o unitate mică. Zăcământul din dealul Şiglăului este însă foarte bogat în siliciu, ceea ce face ca preparaţia să fie, în pofida numărului restrâns de lucrători, o unitate de importanţă deosebită. ”Beneficiarii noştri cei mai de seamă – ne spunea inginerul Ioan Toacsen – se numesc Vitrometan Mediaş, fabricile de cristaluri, porţelanuri şi emailuri din Bistriţa, Dorohoi, Cluj şi Bucureşti. De munca noastră depinde în bună măsură calitatea sticlei optice, a unor componente pe bază de cuarţ pentru industria electronică şi a cristalurilor româneşti apreciate bine şi pe piaţa externă. De asemenea, livrăm siliciu tehnic şi la Combinatul metalurgic din Tulcea”, informa, în 1990,  fostul cotidian local „Zori Noi”.

Cariera şi preparaţia de cuarţ din Uricani au mai funcţionat câţiva ani. În 1999, o firmă reprezentată de fostul prefect al Hunedoarei, Costel Alic a achiziţionat cu 250.000 de lei fabrica de procesare a cuarţului din Uricani. Doi ani mai târziu, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a dat societăţii avizul de exploatare a zăcământului a cărui valoare de producţie era estimată la peste 40 de milioane de dolari.

La începutul anilor 2000, societatea a obţinut un credit de trei milioane de la fosta Bancă Română de Scont, destinat redeschiderii carierei şi fabricii, însă proiectul a fost abandonat. O anchetă DIICOT a vizat fraudele economice de la Banca de Scont, iar în dosar, alături de alţi nouî inculpaţi, a fost trimis în judecată şi Costel Alic. Administratorul societăţii care gestiona uzina din Uricani a fost acuzat că a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii Băncii Române de Scont. cu ocazia încheierii contractului de credit, prin prezentarea în mod nereal a situţiei financiare a societăţii respective şi a scopului în care urma să fie folosit creditul care ulterior nu a mai fost restituit. Justiţia l-a închitat, în cele din urmă, pe fostul prefect. În 2015, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a încetat licenţa de concesiune pentru exploatarea resurselor minerale din zăcământul de cuarţ Şiglău – Uricani. Câteva ruine ale clădirilor fostei preparaţii mai amintesc în prezent de existenţa ei.

Cariera de cuarţ aflată la marginea oraşului Uricani, pe Dealul Şiglău, este propusă destinaţie turistică pentru oaspeţii Văii Jiului. Unii localnici mai speră în redeschiderea ei, însă şansele ca acest lucru să se întâmple sunt mici. Până atunci, amatorii de excursii în natură şi cei care colecţionează cristale sunt invitaţi să parcurgă traseele de 3 – 4 ore care pornesc din vecinătatea Lacului Valea de Peşti şi a satului Câmpul lui Neag – pe valea pârâului Pietroasa – spre crestele unde, în anii ´90, a funcţionat exploatarea.

„Accesul spre Cariera de cuarţ Siglău pe pârâul Pietroasa este anevoios şi se poate face în aproximativ trei ore, doar pe jos. În schimb, accesul pe la Lacul de acumulare Valea de peşti se derulează pe un drum forestier şi poate fi făcut pe jos, cu bicicleta, ATV-ul sau maşina personală. După aproape patru ore de mers pe jos pe drumul forestier, se ajunge la cariera de cuarţ, de unde cei mai norocoşi pot găsi bucăţi de cuarţ în stare pură. Cariera de cuarţ Şiglău s-a închis, dar încă mai sunt pietre de cuarţ chiar şi pe drum. Cuarţul (cremenea sau cristalul de stâncă) este unul dintre cele mai răspândite minerale din lume, cunoscut şi sub denumirea de floare de mină”, informează Centrul de Informare Turistică al oraşului Uricani.

Anul trecut, potrivit primarului Dănuţ Buhăescu, autorităţile locale din Uricani au solicitat Guvernului României să grăbească demersurile pentru reluarea exploatării zăcământului de cuarţ din Valea Jiului, considerat printre cele mai pure din Europa.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *