Ziarul Hunedoreanului vă prezintă o analiză de parcurs a principalilor oameni politici din judeţul Hunedoara
Liberalii l-au băgat în politică. Viorel Arion a ajuns întâi consilier județean, apoi senator. Le-a întors spatele liberalilor în 2007 și a intrat în PLD, partid ce a fuzionat câteva luni mai târziu cu PD-ul transformându-se în PDL. În 2008 a ajuns deputat. Și-a calculat bine pașii, realizând că în Parlament nu mai are şanse ca membru PDL. Se putea întoarce în PNL, în 2012, pentru că i s-a făcut o ofertă și i s-a dat și un termen. Nu a plecat, a rămas în PDL. Pas cu pas, cu o tenacitate diabolică a cucerit voturile din cartierele sărace ale Hunedoarei. Arion a știut foarte bine să le speculeze nevoile. Pe asta s-a bazat când a reușit să câștige, cu doar 767 de voturi avans, alegerile pentru postul de primar al Hunedoarei, asigurându-și supraviețuirea în politică. Ulterior a realizat că trebuie să își caute în foștii adversari aliați. Și a început să-și curteze foștii colegi, pe care postul de televiziune al familiei sale i-a împroșcat cu noroi în campania electorală de la alegerile locale. Acum, dacă ar putea, dar e condiționat de lege, s-ar reîntoarce în PNL.
Puncte tari – Are un instinct politic infailibil. Controlează zonele sărace ale Hunedoarei. Știe să fie umil dacă acest lucru îi folosește. A învățat cum să își domine atât oamenii, cât și adversarii.
Puncte slabe – Îi lipseşte carisma, nu este un politician „de tribună”. Nu prea este o prezență convingătoare în fața electoratului mai educat, pentru că nu are un discurs atrăgător. Nu ştie să cultive profesioniști în jurul său.
Oportunități – Se poate „juca” atât cu cei de la PNL, cât și cu cei de la PSD promițându-le tuturor că va candida la următoarele alegeri din partea lor.
Amenințări – Lipsa resurselor financiare la primărie îi poate aduce un mandat extrem de dificil, expunându-l nemulţumirii populaţiei. Perspectivele de a suplimenta veniturile sunt ca şi inexistente. Vorbele nu țin de foame. Pe de altă parte, Arion are făcute alianţe cu o serie de „lideri” ai societății civile care s-ar putea întoarce împotriva sa, cum au făcut-o și cu alți primari.
