”Cred foarte mult în potențialul sectorului carbonifer și asta nu pentru că am dezvoltat în acest an o apropiere personală față de acest sector. Este important să avem grijă ca acest sector să reziste în fața problemelor financiare”. Acestea sunt cuvintele ministrului Energiei, care pare să înalțe ode unui muribund.
Victor Grigorescu, ministrul Energiei susține că sectorul carbonifer ”este cel mai rezilient sector din energia românească și cel la care apelăm de fiecare dată când suntem în momente de criză. Sigur că în timp, producția de cărbune se va diminua, dar acest lucru nu atrage de la sine și dispariția companiilor energetice care astăzi produc energie din carbune. E nevoie să investim în tehnologii și să găsim soluții inovative astfel încât să avem posibilitatea de păstra avantajul și suportul pe care ni-l oferă acest sector, chiar dacă avem două companii în dezechilibru financiar”.
În ceea ce privește grija pentru decarbonizare, Grigorescu susține că există astăzi și va exista ”fără dubiu” un focus pe acest proiect. ”Sunt câteva proiecte energetice mari, reactoarele de la Cernavoda, care vor contribui la decarbonizare și acesta rămâne un obiectiv pe termen lung al strategiei. Dacă vom reuși să facem acest lucru cu tehnologiile de astăzi sau cu altele rămâne de văzut”, a mai declarat oficialul guvernamental la dezbaterea pe marginea Strategiei Energetice a României 2016-2030 „Expertiza românească pentru noua revoluție energetică”.
Declarațiile ministrului sunt aproape halucinante, dacă ținem cont de faptul că, în românia, extracția de cărbune pare să își dea ultima suflare. Atât Complexul Energetic Oltenia cât și Complexul Energetic Hunedoara se confruntă cu grave probleme economice, iardin cauza datoriilor immense CEH este déjà în insolvență și cu un pas în faliment. În plus, potrivit planului de restructurare discutat și agreat de Ministerul Energiei, compania energetic hunedoreană ar urma să fie divizată, minele separate de termocentrale și menținute în funcție doar două grupuri energetice, cel de la Paroșeni și grupul 3 de la Mintia. Pentru celelalte 5 de la SE Deva există temerea că vor fi tăiate și vândute la fier vechi. Cât privește unitățile miniere, doar două capacități ar urma să mai fie menținute în funcțiune, iar alte două vor intra pe program de închidere, așa cum s-a întâmplat déjà cu Petrila, Paroșeni și Uricani pentru care anul 2018 înseamnă sfârșitul istoriei extractive.
