Minele din Valea Jiului se pregătesc să dispară

1104

Mai puţin de 3.000 de oameni mai lucrează în prezent în cele patru mine de huilă din Valea Jiului, singurele rămase în activitate în regiunea unde timp de un secol şi jumătate, exploatarea cărbunelui a fost principalul motor al economiei locale.

Din 2019, minele Lonea (Petrila) şi Lupeni, care numără împreună 1.300 de salariaţi, se află în programul de închidere definitivă stabilit de Guvernul României şi Comisia Europeană, şi doar nevoia ca închiderea perimetrelor miniere să se deruleze în siguranţă a prelungit durata de exploatare a zăcămintelor.

Lucrările de închidere şi ecologizare din Lupeni şi Lonea vor trebui finalizate cel târziu în anul 2026, iar producţia de cărbune a celor două mine va înceta până la sfârşitul anului 2024, potrivit ordonanţei de urgenţă privind decarbonizarea sistemului energetic, eleborată de Ministerul Energiei. Actul normativ trebuie să intre în vigoare până la 30 iunie 2022, conform Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă asumat de statul român, arată Ministerul Energiei.

Minele Livezeni şi Vulcan, care au împreună circa 1.700 de angajaţi, nu sunt incluse oficial în programul de închidere a exploatărilor miniere, însă activitatea lor va fi oprită până în 2030, conform angajamentelor luate de România, cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

De asemenea, tot până în 2030, Termocentrala Paroşeni va trebuie să renunţe definitiv la folosirea huilei. Terenurile pe care au funcţionat minele din Valea Jiului vor fi ecologizate, în încercarea autorităţilor de a le reda circuitului economic. Foştii mineri afectaţi de restructurări vor fi incluşi în programe de reconversie profesională şi recalificare, arată documentul elaborat de Ministerul Energiei.

Exploatările miniere din Valea Jiului au luat avânt în jurul anului 1870, anul inaugurării căii ferate a cărbunelui Petroşani – Simeria, care avea să lege bazinul carbonifer de culoarele importante de comunicaţie din Transilvania. Cele şase oraşe miniere din Valea Jiului (Petrila, Petroşani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni şi Uricani) s-au extins în deceniile de comunism, ajungând la o populaţie totală de 170.000 de locuitori, cei mai mulţi angajaţi în industria extractivă.

După 1990, populaţia Văii Jiului a scăzut cu peste 40.000 de locuitori, un număr aproape similar cu cel al minerilor disponibilizaţi în ultimele trei decenii, odată cu restructurările din sectorul minier din regiune. Declinul demografic şi economic a adus zona într-o situaţie dramatică, arată autorii „Strategiei de dezvoltare economică, socială şi de mediu a Văii Jiului (2021 – 2030)”, publicată recent de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

„Valea Jiului se distinge drept una dintre cele mai suferinde regiuni din România prin prisma acutelor probleme izvorâte din impactul negativ al disponibilizărilor în urma închiderii minelor începând din anul 1995, ce au generat şomaj ridicat, dislocarea tinerilor şi adulţilor, sărăcie şi excluziune”, arată autorii documentului.

Turismul, într-o zonă înconjurată de masivele Retezatului, Parângului şi Şureanu este privit de localnici ca soluţia salvatoare pentru revitalizarea economică a Văii Jiului, însă investiţiile în infrastructură menite să susţină dezvoltarea zonei s-au lăsat aşteptate. Doar două şosele (DN 66 şi DN 7A) leagă cele şase oraşe din bazinul carbonifer, transportul feroviar mai are doar Petroşani, în timp ce Valea Jiului a rămas slab conectată la zonele turistice învecinate, ca Valea Cernei şi Băile Herculane (în sud) şi Domeniul Schiabil Şureanu.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.