Mina din județul Hunedoara de unde a fost scos cel mai mare bulgăre de aur pur, găsit în Europa

2761

Aurul nativ existent în cantităţi uriaşe în adâncurile pământului a fost principalul motiv pentru care perimetrul minier Barza, din vecinătatea municipiului Brad, a fost intens exploatat în ultimele două secole. De aici au fost extrase peste 200 de tone de aur.

În primul deceniu după Al Doilea Război Mondial, producţia de aur a minelor din zona Brad a început să crească, ca urmare a deschiderii unor zăcăminte noi. În anii ´50, peste 2,5 tone de aur erau extrase anual din perimetrul aurifer Barza.

De la începutul anilor ´60, odată cu epuizarea treptată a zonelor bogate în aur ale zăcămintelor, producţia de aur a scăzut continuu, în ciuda investiţiilor în creşterea performanţei şi capacităţii tehnologiilor de prelucrare a minereului. Galeriile miniere din zona Barza se întindeau pe o lungime totală de peste 500 de kilometri, iar jumătate din ele erau active în primele decenii de comunism.

„Perla” ţinutului aurifer a fost zăcământul de la Musariu, cel mai mare din perimetrul minier al zonei Barza, aflat în apropiere de Brad şi de Treptele Romane. Acesta se întindea pe circa 2,5 kilometri, având o lăţime de 300 de metri şi o înălţime maximă pe care s-au dezvoltat filoanele de aur de aproximativ 750 de metri. Încă de la începutul secolului XX era cunoscut deoarece mai multe tone de aur au fost descoperite la intersecţiile dintre filoanele sale.

Ceea ce făcea însă zăcământul minier de la Musariu unic în Europa a fost bogăţia sa în aur nativ (liber), care se găsea în cea mai mare parte sub formă vizibilă, asociat cu cuarţul, calcitul, arsenul şi unele sulfuri metalifere. „Miezul” muntelui era atât de bogat în aur, încât unele pepite descoperite aici atingeau dimensiuni uimitoare. Doar în SUA şi Australia au mai fost descoperite astfel de pepite. De asemenea, şi formele luate de aurul nativ impresionau.

„Zăcământul Musariu a fost unul dintre cele mai interesante zăcăminte din lume, caracterul său particular fiind determinat de procentul cu totul excepţional al aurului liber, din totalul aurului produs. Sunt foarte rare filoanele care să furnizeze minereu cu conţinut rentabil, fără a avea şi cuiburi de aur nativ vizibil. Aici, în zona filoanelor 20, 30 şi Ţipiş, la orizonturile – 120 de metri, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul  Grigorie Verdeş.

Unele pepite de aur nativ provenite de la Musariu au fost păstrate în muzeul Aurului din Brad. Datorită formei lor au denumiri ca „pana lui Eminescu”, „balerina”,„harta României”, „feriga”, „căţeluşul” şi „răţuşca”. Cele mai valoroase exponate aflate în colecţia muzeului, numite „şopârlele din aur”, au fost estimate la peste două milioane de euro.


Ruinele miniere din zona Bradului.

În anii ´90, peste 6.000 de oameni lucrau în exploatările miniere din zona Bradului. Mineritul se afla în regres de mai mulţi ani, mai multe dintre zăcăminte erau epuizate, iar costurile producţiei şi funcţionării minelor în raport cu cererea pieţei erau considerate prea mari de statul român, pentru a mai putea fi rentabilizate. Toate minele au fost închise definitiv până la sfârşitul anilor 2000.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.