Măsuri de restaurare a marelui templu circular din Sarmizegetusa Regia

102

Consiliul Județean Hunedoara pregătește reabilitarea marelui sanctuar circular din Sarmizegetusa Regia, ai căror stâlpi din lemn, montați în 1980, sunt degradați, iar unii s-au prăbușit.

Majoritatea stâlpilor de lemn meniţi să reconstituie imaginea sanctuarului mare circular din Sarmizegetusa Regia au putrezit, iar unii dintre ei s-au prăbuşit în urma degradării. Administraţia sitului Sarmizegetusa Regia pregăteşte înlocuirea lor. Consiliul Judeţean Hunedoara va supune aprobării, în 31 martie, proiectul de hotărâre privind aprobarea documentaţiei tehnico-economice pentru obiectivul de investiţii „Intreţinere, restaurare, conservare la monumentul istoric Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte. Acesta prevede înlocuirea stâlpilor de lemn degradaţi la marele templu circular şi înlocuirea gardului metalic cu un gard din lemn la drumul pavat.

Cum au fost amplasați stâlpii în Sarmizegetusa Regia

Potrivit arheologilor, templul mare circular a fost restaurat în anul 1980. Atunci au fost amplasaţi stâlpii din lemn de stejar, prelucraţi cu barda, vizibili astăzi, pe locul unor stâlpi originali, ale căror urme au fost evidenţiate prin cercetări arheologice.

Numărul stâlpilor este de 84, ai cercului, şi 34, ai absidei (potcoavei), iar înălţimea lor ajungea la 1,4 metri, în cercul exterior, şi un metru în absidă.

„S-a stabilit că în antichitate stâlpii puteau să fi avut la suprafaţă atât trei – patru metri înălţime, cât şi doar un metru. Plantarea unor replici de 1 – 1,20 metri înălţime era dorită pentru a facilita o citire uşoară la nivelul ochiului vizitatorului a întregului plan al construcţiei (cerc – cerc – potcoavă). Dar nici posibilitatea unor stâlpi înalţi nu trebuia înlăturată. Trecerea între acestea două a fost realizată prin intercalarea unor stâlpi de înălţime intermediară, descriind prin vârfurile lor curbe parabolice în spaţiu, din considerentul că în acest fel formele nou create se încadrează armonios formelor sitului constituit. Soluţia a fost aplicată şi cercului şi potcoavei, cu grija ca părţile înalte să nu se înscrie în simetria sanctuarului, spre a sugera o legătură cu acestea. Pozarea unor stâlpi cu înălţime mare, atribuită stâlpilor în diverse ipoteze privind funcţionarea calendarului, are şi rostul de a crea a sugestie corespunzătoare adepţilor teoriei sanctuarului acoperit”, informa arhitectul Cristian Călinescu, autorul cercetării „Consolidarea, conservarea şi valorificarea Complexului arheologic Sarmizegetusa – Grădiştea Muncelului“, din 1982.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *