La 85 de ani de când a foat dat în folosinţă, Palatul Cultural din Lupeni îşi recapătă strălucirea de odinioară.
Lucrările la exterior au fost deja finalizate, iar clădirea – o bijuterie arhitectonică – încântă din nou privirile trecătorilor. Pentru partea de interior mai sunt de executat câteva lucrări, însă se speră ca în acest an proiectul să fie finalizat.
Anul acesta, palatul Cultural Lupeni a împlinit venerabila vârstă de 85 de ani, După ce ani în şir intemperiile l-au măcinat şi au săpat puţin câte puţin la temelia impresionantului imobil, proiectul Primăriei Lupenia reuşit să-i redea strălucirea pe care o avea cândva. După ce municipalitatea a încercat să găsească investitori pentru fostul Teatru Minier, cum era denumit în perioada interbelică, edilii au decis că soluţiua cea mai bună pentru a slava clădirea sunt fondurile europene. Iar măiestrea constructorilor de la Deva şi Haţeg, care au câştigat licitaţia, au transformat ruina într-o bijuterie arhitectonică. Exteriorul arată deja impresionant şi nici în interior nu mai dunt foarte multe de făcut. Foaierul teatrului a căpătat un nou aspect, s-au finalizat lucrările la instalaţiile electrice, canalizare şi apă, dar a fost pus la punct şi sistemul de încălzire, unul modern, prin pardoseală..De asemenea, şi sala de spectacole a fost vizată de amplul proiect de reabilitare, care a păstrat vechile elemente de construcţie ce dau clădirii valoare arhitectonică, aşa cum sunt cele din stilul brâncovenesc.
O istorie la un pas de demolare
Palatul Cultural Muncitoresc a fost dat în funcţiune în anul 1927 şi până după revoluţie a fost un simbol pentru comunitate. În ultimii ani s-au făcut nuemroase demersuri pentru reabilitarea lui, din cauză că imobilul, altă dată impunător, ajunsese o ruină, al un pas de demolare.
Palatul Cultural Lupeni, numit în perioada interbelică Teatrul Minier, a fost construit la iniţiativa Regelui Ferdinand I, de către Societatea Anonimă Romana „Lupeni”. Din anul darii în folosinţă, 1927 şi până în 1948, aici au concertat diferite orchestre camerale şi simfonice, atât din ţară, cât şi din străinătate, iar pe scena au jucat mari maeştri ai dramaturgiei romaneşti.
După 1948 a funcţionat ca şi cinematograf, geamurile sălii de spectacole fiind zidite cu cărămidă, iar la balcon s-au făcut modificări de-a lungul timpului pentru amenajarea unui spaţiu pentru aparatul de video-proiectie. Deşi proiectată după Sala de aur a Filarmonicii din Viena, sala de spectacole a fost modificată, scaunele fiind ridicate, dând aspectul unui amfiteatru. De-a lungul vremii a avut mai multe denumiri, în funcţie de regimurile politice care s-au perindat la conducerea ţării, de la denumirea iniţială de Teatru Minier, trecând în 1948 la numele de Palat al Muncitorilor, iar prin anii 70 fiind numit Palatul Cultural “Minerul”.
După 1990 nu a mai existat niciun interes al conducerii minei Lupeni, în posesia căreia se afla din 1948, de a-l mai îngriji şi doar demersurile administraţiei publice l-au salvat de la demolare.