Un destin tragic, un drept la viaţă practic refuzat şi un nume rămas înscris în registrul deceselor. Este povestea tristă a unei femei pentru care viaţa s-a sfârşit brusc la numai 57 de ani, sub roţile unui tren, şi care a avut în ultimii ani prea puţini oameni aproape. Un cumul de factori nefavorabili care au tăiat cu brutalitate anii pe care putea să îi mai trăiască!
Povestea ar trebui să înceapă în anul 1958, când Mariana Junc a văzut pentru prima dată lumina zilei. Viaţa, însă, a încercat-o încă de mică, când mama ei a fost lovită în plin de un camion scăpat de sub control. Un accident care a înfiorat Petroşaniul şi de care nu puţini sunt cei care îşi aduc şi acum aminte. A ajuns să fie înfiată, iar viaţa şi-a continuat firul firesc. Întoarcem, însă, firul poveştii şi ajungem în anul de graţie 2015, când, în urmă cu o săptămână, un alt accident cuplit s-a produs tot în Petroşani, de data aceasta pe calea ferată. Victimă a fost Mariana Junc, găsită fără suflare între şinele de tren. Poliţiştii au opinat că este vorba despre o sinucidere, iar dosarul a fost închis, însă pentru cunoscuţii ei, pentru puţinii apropiaţi pe care îi avea, abia acum încep întrebările, mai ales că aceştia tind să creadă că a fost doar un cumplit accident. Teoretic, Mariana Junc avea în faţă ani buni de trăit, în ciuda problemelor de sănătate cu care se confrunta. Diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, tulburări de personalitate şi consum nociv de alcool, aceasta reuşea să ducă o viţă echilibrată dacă îşi lua conştiincios tratamentul. Însă şansa nu a fost în ultimii ani de partea sa.
I-a vândut apartamentul!
În tinereţe a fost considerată un adevărat talent muzical şi a fost supranumită Olivia Newton John de România. Marian Schiller, cum se numea înainte de căsătorie, s-a lansat în muzică prin anul 1975, cu trupa Compact GDP a Casei de Cultură Petroșani. Ulterior a devenit solista trupei Diamantele Negre, condusă de Emil-Csaby Junc, basistul formației. Cei doi s-au îndrăgostit iremediabil unul de altul şi s-au căsătorit la scurt timp, iar din mariajul lor a rezultat un fiu, Marian. Cariera muzicală a tinerei a continuat şi după căsătorie, cântând în mai toate formațiile înființate de soţul său, dar destinul ei s-a rupt undeva odată cu moartea bărbatului. A rămas cu fiul lor, însă acesta nu doar că nu i-a fost aproape, dar i-a creat numai probleme. Apropiaţii ei spun că, într-o perioadă în care aceasta era internată la Spitalul de Psihiatrie din Petroşani, cu concursul direct al fiului femeii, i-a fost luată locuinţa pe care o avea în spatele Primăriei Petroşani. Deşi semnase actul (oare câtă valabilitate avea semnătura unui bolnav internat la psihiatrie?!), femeia s-a împăcat extrem de greu cu situaţia şi ajunsese să intre în fostul ei apartmaent, pe care nu concepea că l-a pierdut, pe geam. Aproape de fiecare dată „aventura” se încheia la spitalul de psihiatrie. La Petroşani sau la Zam, transportată cu salvarea. În cele din urmă s-a liniştit. A primit o altă locuinţă, pe Strada Venus, din cartierul Aeroport, dar a rămas şi fără ea. Fiul ei ar fi făcut un împrumut de vreo 2 milioane de lei vechi la un afacerist din Petroşani şi a girat cu contractul pe casă. Nu a plătit banii, iar femeia s-a trezit din nou pe drumuri. Fiul ei trăia în concubinaj cu o femeie ce mai fusese căsătorită şi care avea deja un copil. Asta nu i-a împiedicat însă să mai facă încă trei copii, chiar dacă nu aveau nicio sursă de venit, după cum povestesc apropiaţii victimei. Dintr-o dată, Mariana Junc a devenit interesantă pentru copilul ei şi concubina acestuia. Avea o pensie care era numai bună de cheltuit de cei doi, aşa că au decis să o ia la ei acasă. Teoretic, însă.
I-au vîndut canapeaua de sub ea!
Coşmarul fostei cântăreţe căreia i se prevedea un viitor strălucitor a continuat. Nu doar fiul ei era violent, după cum spun apropiaţii, ci şi nora acesteia şi copilul ei cel mare. Mariana Junc era bătută, înfometată şi scoasă afară din casă. Trăia pe străzi, dormea prin parcuri şi mânca când apuca şi dacă avea ce. I-au vândut până şi canapeaua pe care dormea de ajunsese biata femeie să se odihnească sus, pe un birou, pe care pusese un pled. Singurele momente de linişte erau atunci când era internată în spital, de regulă la Zam, unde de cele mai multe ori o duceau tot „rudele” ei, pe motiiv că face scandal. De acolo venise şi înainte să se întâmple tragedia de pe calea ferată. Alături de ea a avut-o mereu pe naşa ei de cununie, Maria Kappl, femeia care a condus-o şi pe ultimul drum, creştineşte. „Joia trecută m-am trezit cu ea la uşă. Mi s-a plâns că i-au lut din nou pensia şi au scos-o afară din casă. I-am spus încă o dată să aducă actele, să încercăm să o internăm ori la un cămn de bătrâni, că era pensionară, ori la un centru de specialitate. A plecat să aducă actele şi nu s-a mai întors. Ulterior am aflat ce s-a întâmplat. Eu nu cred că s-a sinucis, cred că a fost un accident, pentru că şi când a fost la mine vorbea cu greutate, fiind sub efectul tratamentului administrat, însă era coerentă, era lucidă”, povesteşte Maria Kappl. Nu era prima dată când se vorbea despre internarea la un azil, iar femeia a fost de acord, când i s-a explicat că acolo va fi îngrijită de personal de specialitate, că va avea ce să mănânce şi unde să doarmă. Practic, pentru Mariana Junc era singura posibilitate de oprire din coborârea vertiginoasă pe toboganul vieţii.
O anchetă socială rămasă într-un dulap
Că a fost sau nu sinucidere, contează mai puţin, pentru că, până la urmă, destinul este cel care pare să-i fi fost potrivnic Mariei Junc. Legislaţia românească, nedreaptă poate în astfel de cazuri, prevede că pacientul cu discernământ nu poate fi ţinut cu forţa în spital. Femeia a fost adusă cu salvarea la Petroşani şi lăsată practic pe străzi, pentru că „acasă” pentru ea este impropriu spus. Fiul ei era plecat din ţară, iar relaţiile cel puţin tensionate cu „nora” le cunoşteau toţi vecinii. Sunt opinii conform cărora femeia ar fi vrut să treacă liniile de cale ferată pentru a cere ceva de mâncare la mina Livezeni, cums e mai ântâmplase şi în trecut, dar s-a împiedicat de şină şi a fost surprinsă de tren. Din cea care a fost considerată cândva un talent muzical real a mai rămas un trup mutilat complet de impactul puternic. Mariana Junc ar fi putut, însă, să aibă şansa la viaţă. În povestea ei tristă s-au implicat şi reprezentanţii Serviciului de Asistenţă Socială din Petroşani, care au efectuat o anchetă socială la locuinţa sa, la începutul lunii aprilie. Încă de la intrarea în apartament s-au izbit de atmosfera ostilă, de întuneric şi de „patul” improvizat pe un birou pe care femeia era nevoită să doarmă, asta deşi era singura care aducea bani în casă. 878 de lei, adică pensia ei lunară, o sumă deloc de neglijat. Nora femeii le-a spus angajatelor de la Asistenţa Socială, pe un ton înţepat, că este de acord ca Mariana Junc să fie internată într-un centru de specialitate, mai ales că fiul ei nu trimite niciun leu pentru întreţinerea ei (!?) sau a celor trei minori pe care îi au împreună. De acord a fost şi Mariana, care a aflat că are posibilitatea să primească şi pensie de invaliditate pe baza afecţiunilor de care suferă. După două zile, s-a prezentat al Serviciul de Asistenţă Socială cu o parte din acte. Iar de atunci nimeni nu a mai văzut-o. Dosarul ei a stat în aşteptare într-un fişet până joi, când ne-am interesat de caz. În data de 27 august ar fi trebuit să se prezinte la Casa de pensii, pentru demararea procedurilor în vederea obţinerii unei pensii de invaliditate. Pentru Mariana Junc, însă, timpul s-a oprit în loc în 14 august, între liniile blestemate de cale ferată! Un destin frânt sub roţile de tren
