Gura Barza. Ruinele uneia dintre cele mai mari exploatări aurifere din România oferă vizitatorilor o privelişte sinistră, la doar un deceniu după ce clădirile şi galeriile miniere au fost abandonate.
La Gura Barza, mina şi preparaţia auriferă din Munţii Metaliferi, aflate în vecinătatea municipiului Brad, zeci de construcţii care au funcţionat până la mijlocul anilor 2000 au fost devastate de hoţii de fier vechi, fără ca autorităţile şi Compania Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva, care a administrat exploatarea, să ia măsuri.
Izvoarele roşiatice din gurile vechilor mine, încărcate de substanţe toxice au inundat locurile în care în ultimul secol au fost procesate zeci de tone de aur.
Printre movilele de dărâmături şi în subsolurile fostelor clădiri ale preparaţiei s-au format mlaştini cu luciul ruginiu în preajma cărora doar buruienile mai cresc. Locul este plin de capcane, care pun în pericol siguranţa celor care se aventurează printre dărâmături.
„De vreo zece ani au început distrugerile în Gura Barza. Au fost clădiri frumoase aici, dar dacă nu le-a mai păzit nimeni şi dacă mulţi dintre localnici nu au mai avut din ce trăi după închiderea minelor, unii s-au întors să caute fier vechi la început, apoi cărămidă, şi treptat totul s-a distrus”, spune Ioan, un fost miner din Crişcior, satul aflat la poalele vechii exploatări aurifere.
Construcţiile cu etaj au fost şubrezite de hoţi încât au început, unele, să se prăbuşescă şi fără a fi supuse loviturilor grele de târnăcop. Din resturile lor au fost luate materiale de construcţii care au putut fi refolosite, au fost săpate apoi gropi adânci pentru recuperarea fierului vechi din fundaţii, iar mobilierul le-a fost transformat în lemne de foc. Gurile de mină au fost blindate, însă hoţii au găsit căi de a face breşe în ele, în speranţa că în întunericul lor vor da peste vagoneţi ruginiţi sau bucăţi de şină. Ritmul distrugerilor a fost ameţitor, spun localnicii. Oamenii i-au dat însă, trepat, o altă utilitate fostei mine de aur. Acum zona întinsă pe mai multe hectare este folosită ca groapă de gunoi a cătunelor din împrejurimi. Tone de gunoaie plutesc şi se afundă în iazurile roşii de la Gura Barza, aruncate de pe şosea ori descărcate din remorci în preajma fostelor intrări în mină. Minele şi preparaţia de la Gura Barza – Crişcior, înfiinţate de peste un secol într-o zonă bogată în zăcăminte aurifere şi cu o tradiţie de aproape două milenii în exploatarea aurului, aveau la începutul anilor 1990 peste 5.000 de angajaţi. Întreaga zonă minieră se afla în declin în acei ani, însă puţini localnici puteau crede că în numai un deceniu toate exploatările aurifere din zonă urmau să se prăbuşească, lăsând mii de oameni fără locuri de muncă.
