O filmare rară din Deva anului 1988, publicată de John Pîrva, înfăţişează plutoanele de tineri recrutaţi încă de pe băncile şcolii, pentru „apărarea patriei”, trimişi să defileze prin centrul municipiului. Un pluton compus numai din adolescente, echipate în uniforme albastre, iese în evidenţă.

 

Dacă imaginile ar fi fost realizate recent, ar fi stârnit uluirea românilor, la fel şi cântecul pe care acestea îl fredonau: „Ş-ai, lai, lai, la / Mult e dulce şi frumoasă viaţa de soldat, de când m-am înrolat / Fulgeră şi tună / Militarii-atunci se-adună / Un-doi-trei / În pas alergător / Fulgeră, trăsneşte / Militaru-atunci porneşte / Un-doi-trei / În pas alergător”

La sfârşitul anilor ´80, astfel de scene nu erau atât de neobişnuite. Tinerele luau parte la instrucţia premilitară şi la munci fizice istovitoare, în numele apărării patriei. Uneori, deveneau subiect de glume. „Tot armata ne salvează” era una dintre ironiile pe care fetele le puteau auzi atunci când, înarmate cu lopeţi, erau trimise să cureţe zăpada de pe străzile şi trotuarele oraşelor.

În deceniile de comunism, instrucţia premilitară a tinerilor devenise o cerinţă în programa şcolară din România şi avea loc atât în timpul trimestrelor, cât şi în cel al vacanţelor. În anii ´80, au fost înfiinţate în România chiar şi tabere militare pentru tineri, unde aceştia erau trimişi în timpul verii pentru a se familiariza cu instrucţia militară şi pentru a fi folosiţi la diverse munci. Mii de tineri erau instruiţi cum să patruleze în zona de frontieră a ţării, alţii ajungeau în tabere de aviaţie, de vânători de munte, de marină sau în alte domenii incluse în „educaţia patriotică”.


Video: John Pîrva

„Instrucţia paramilitară a tinerilor din România este în continuă creştere. Măsurile de apărare în masă, luate în urma invaziei Cehoslovaciei din 1968, au fost extinse din 1969, când al X-lea Congres al Partidului Comunist Român a declarat că apărarea ţării este o datorie a fiecărui cetăţean.

Acest concept a slujit ca bază a doctrinei „luptei întregului popor pentru apărarea pământului strămoşesc”, al cărei caracter pur defensiv era întotdeauna subliniat. Potrivit Legii 14/1972, despre organizarea apărării naţionale, toţi cetăţenii, inclusiv femeile, trebuiau ia parte la serviciul militar şi toţi tinerii români de la vârsta de 16 ani să primească instrucţie militară.

Astfel, Uniunea Tineretului Comunist a fost convertită virtual într-o organizaţie paramilitară. După revizuirea din 1978 a Legii 33/ 1968, instrucţia militară pentru toţi studenţii, bărbaţi şi femei, a fost inclusă începând din clasa a cincea (asta însemna că începeau de la vârsta de 11 ani). Ea continua în clasele superioare şi la locul de muncă, până la vârsta de 20 de ani”, informa Carmen Pompey, într-un articol al Radio Europa Liberă din 1986, cu titlul „Instrucţia militară a tinerilor”.

Instrucţia militară era organizată pe patru grupe de vârstă şi era condusă de personalul militar în rezervă. Echipamentul şi armele folosite erau primite de la Ministerul Apărării Naţionale. Cele patru grupe includeau circa 3,5 milioane de români, cu vârste între 11 şi 20 de ani, menţiona autoarea articolului păstrat în arhivele digitalizate ale Radio Europa Liberă.