Huila din import şi mai bună şi mai ieftină. Concurenţa dă şah-mat mineritului din Valea Jiului

În lipsa investiţiilor în domeniul minier, huila de import a ajuns să fie mai ieftină decât cea de Valea Jiului chiar şi în condiţiile în care la costurile propriu – zise se adaugă transportul. În plus, minerii nu pot asigura necesarul termocentralelor Mintia şi Paroşeni pe perioada de iarnă.

huilaComplexul Energetic Hunedoara (CEH) este nevoit să importe 150.000 de tone de cărbune, pentru că unităţile miniere din Valea Jiului nu pot asigura întreaga cantitate necesară stabilită ca rezervă legală pentru perioada de iarnă. Cărbunele de import ar costa în jur de 14 milioane de euro, însă vorbim, din păcate despre preţuri de achiziţie mai mici şi putere calorică mai mare. Ca să treacă de vârful de iarnă, numai Termocentrala Mintia ar trebui să aibă un stoc de 240.000 de tone de combustibil convenţional pentru a trece vârful de iarnă, în timp ce minele din Valea Jiului produc împreună în medie 140.000 de tone de cărbune pe lună. Oficialii CEH au mai arătat că huila din Valea Jiului are o putere calorică de 3.400 de kcal, în timp ce necesarul minim al termocentralelor Mintia şi Paroşeni este de 3.700-3.800 kcal. Lansarea procedurilor de achiziţie a strnit imediat discuţii aprinse, mai ales că în anii precedenţi s-a vorbit despre “importurile de cărbune purtătoare de comision”, însă realitatea ţine direct şi de lipsa investiţiilor în minele din Valea Jiului. Astfel, nu numai că are o putere calorică mai mare, dar cărbunele de import a ajuns chiar să fie mai ieftin decât cel din Valea Jiului. Reprezentanţii entităţii energetice spun că preţul cărbunelui achiziţionat din alte surse, conform procedurilor, este de 70 de lei pe Gcal, iar acest cost include transportul până la termocentralele beneficiare. În schimb, cel produs de minele viabile incluse în CEH – Lonea, Livezeni, Vulcan şi Lupeni – are costuri de producţie medii de aproximativ 112 lei pe Gcal. Mai ieftin puţin este cărbunele vândut de minele neviabile incluse în Societatea Naţională de Închideri de Mine Valea Jiului, respectiv Petrila, Paroşeni şi Uricani, dar asta pentru că este purtător de subvenţii. “Noi producem cu 130 de lei/ Gcal şi îl vindem la complex cu 50 de lei pe Gcal, însă 80 de lei este norma de subvenţie. Nu ieşim nici în pierdere, dar nici în câştig, pentru că aşa a fost gândită societatea, încât profitul să fie zero”, a declarat directorul general al SNIMVJ, Aurel Anghel.

E nevoie de retehnologizare

Pentru ca unităţile extractive să fie viabile pe piaţa de energie ar fi nevoie de investiţii masive în retehnologizare. Există un rpogram, dar acesta va fi aplicat cel mai devreme la anul. Contractul este estimat la 48 de milioane de euro, din care 40 de milioane de euro reprezintă valoarea utilajelor pentru subteran şi 8 milioane de euro sunt utilajele de sortare – claubare pentru cărbune, ce vor fi aduse la unităţile miniere. CEH urmează să organiezze o licitaţie pentru aducerea utilajelor necesare, însă după ce va fi găsită sursa de finanţare.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!