De doi ani, niciun tren nu a mai plecat la drum din gara Hunedoarei. Clădiriea construită în anii ’50 a fost închisă din februarie 2018, în așteptarea unor vremuri mai bune. Acestea însă nu au ma venit. În schimb, zidurile stației CFR au fost mâzgălite de grafitti, geamurile sălilor au fost sparte, iar localnici i-au transformat ungherele în wc-uri publice. Până în urmă cu trei ani, trei trenuri de călători circulau dus-întors pe ruta de 18 kilometri dintre Hunedoara şi Simeria. Acum peroanele din Hunedoara sunt ocupate doar de câini vagabonzi și, uneori, de trecători.
Calea ferată a Hunedoarei a fost inaugurată în 1884, în anul în care au luat fiinţă şi Uzinele de fier. În deceniile următoare, datorită dezvoltării oraşului şi a metalurgiei, calea ferată a devenit tot mai importantă pentru comunitate. În 1984, linia CFR Hunedoara – Simeria a fost electrificată. Gara Hunedoarei a fost construită în anii 1950, iar clădirea ei adăposteşte două fresce unice, zugrăvite în aceeaşi perioadă, în stilul realist-socialist.
„Una dintre cele mai interesante astfel de clădiri a fost gara din oraș, proiectată în 1951 și finalizată în 1953. Preluând într-o formă foarte apropiată o serie de „citate” compoziționale realist-socialiste, precum linia acoperișului sau secvențele decorative ale fațadelor, clădirea a devenit, la scurt timp după finalizarea ei, o emblemă a orașului, chiar dacă niciunul dintre arhitecții implicați în proiectare, Titu Dan Elian și Dan Virgil Marinescu, nu au fost nume sonore în profesie. Planurilor realizate de cei doi li s-a adăugat contribuția pictorului Paul Miracovici, a cărui frescă pictată în holul central al clădirii a preluat la rândul său influența sovietică, prin reprezentarea idilică a muncii în tunătorie și a vieții zilnice”, scrie Mara Mărginean, autoarea volumului „Ferestre spre Furnalul Roșu. Urbanism și cotidian în Hunedoara și Călan (1945 – 1968)”, Polirom, 2015.
În trecut, trotuarele largi, ornamentate cu vase şi scuaruri de flori, erau supraglomerate de sutele de muncitori care aşteptau să plece cu trenul spre combinat. Gara cu aproape 30 de spații avea un restaurant, două săli de aşteptare, iar în jurul ei câteva baruri şi terase îi primeau pe navetiştii combinatului siderurgic.
În ultimii ani, nu doar clădirea gării a avut de suferit de pe urma neglijenței autorităților, dar și piața din fața ei. În timp ce vechea autogară învecinată stației CFR a fost lăsată în paragină, în anii 2000 o clădire destinată noii autogări a fost înființată în fața gării, afectând iremediabil înfățișarea întregii zone.
