Destine exemplare. Arta şi medicina, o singură identitate

Medicul Georgeta (Jesi) Filip își găsește refugiul în pictură. „Toată viața mi-a plăcut să pictez. Mă refugiez în pictură și, când sunt în fața pânzei, uit de toate problemele, sunt într-o lume a mea, o lume plină de suflet și culoare”, povestește Jesi Filip.

Pentru ea, fiecare tablou este o trăire, o fărâmă de suflet amestecată în culoare și așternută pe pânză. O fereastră a sufletului, deschisă spre cei care știu să se bucure de un demers artistic sincer. Tablourile doamnei Filip sunt extrem de sincere, pictate fără pic de „ipocrizie”, în culorile ei se simte adevărata bucurie de a picta.

„Eu pictez mai mult peisaj, flori, dar în ultima vreme nu am mai pictat flori, nu știu de ce? Poate de la invazia asta de flori peste tot, de la florărie, nu știu, dar nu mă inspiră..”, mai spune.  Cu toate acestea tablourile ei sunt umane, fără să se încadreze într-un anume stil, tocmai pentru că stilul abordat de „medicul din fața șevaletului” este cel al sufletului. „Pictez ceea ce simt. De aceea nu am ajuns la performanța să am un stil al meu. Dar asta nu umbrește bucuria de a picta”, se destăinuie pictorița în halat alb.

Am început să vorbim despre pictură începând de la un tabloul „Soare la Grădiște”, despre acea „zona așa frumoasă, încât este păcat să nu o imortalizezi. Am avut niște pomi foarte frumoși, niște pomi înfloriți, a fost o primăvară tare frumoasă.” De fapt, pentru Jesi Filip doar halatul este alb. În rest, viața ei, sufletul ei, tablourile ei sunt inundate de culoare. O culoare potrivită în funcție de starea sufletească a pictoriței, care răzbate din fiecare lucrare.

Dan Orghici: Spuneți-mi și mie, cum se împacă pictura cu medicina?

Jesi Filip: Foarte bine! Cred că dacă nu aș picta mi-aș găsi un alt refugiu, da așa mă relaxează, mă liniștește. Te încarci negativ, de foarte multe ori la serviciu și ai nevoie acasă de o refulare. Și atunci pentru mine, să mă duc în natură, să pictez sau să-mi imaginez ceva, să ai o viață paralelă, într-adevăr pentru mine este un refugiu.

  1. O.: De obicei medicina îți ocupă tot timpul, te face să citești, să cauți lucruri noi..
  2. F:: Dacă-ți place ceva, îți găsești timp. Într-adevăr, acasă mai fac gospodărie, mai gătesc mai pun o oală pe foc și dacă mă apuc și să mai și pictez..?? Aliluia!! Se arde mâncarea.. Dar medicina, îți este și ea o pasiune, dacă vrei să faci ceva, trebuie să faci ca lumea.
  3. O: Ce ați mai făcut în perioada acesta?

J.F.: Anul trecut, cam pe perioada acesta, am fost în Olanda. A fost o expoziție foarte frumoasă, la Essa, reprezentanța NASA, în Olanda și a fost foarte frumos și inedit, un conglomerat de nații, din toată Europa. Eu m-am dus cu foarte multe lalele, cu mori de vânt..

  1. O.: Ai vrut să faci o tematică Olandeză?
  2. F.: DA!.. Și în schimb nu le-au plăcut. le-a plăcut foarte mult iernile, probabil cum la ei nu este iarnă. Am avut undeva la 40 de tablouri. A fost bine. Mia-m scos banii de drum și cheltuieli.
  3. O.: Și pe lângă toate aceste mai sunteți și mamă, deci, există timp?
  4. F.: Dacă vrei, poți, sunt un om activ, reușesc să le fac pe toate.

D.O.: Interesant răspunsul „Dacă vrei, poți!”, ne plângem de lisa timpului. Ce ați mai pictat în ultima vreme?

  1. F.: Vrem să facem o expoziție, împreună cu domnul Mircea Zdrenghea, undeva la Sibiu, în octombrie, nu pot să spun cu o tematică anume. Am făcut o casă țărănească, cu niște oameni pe prispă. Mircea Zdrenghea excelează în picura țăranului român, un fel de Grigorescu.
  2. O.: Da, într-adevăr, este un urmaș a lui Grigorescu, are un stil „gregorescian”.
  3. F.: Da.
  4. O.: Doamna doctor, sunteți asimilată școlii domnului Nedel, vă considerați o „nedeliană” a maestrului?
  5. F.: Desigur Maestrul Nedel este inegalabil, dar pentru min a fost o mare șansă să fiu ultima lui elevă.. Este un urmaș a lui, fără să-i fie elev, un doctor stomatolog, de la Alba, face tablouri ca ale lui. Eu mai puțin. Mă bucur că maestrul mi-a deschis puțin ochii, m-a îndrumat, pe care îl iubesc și mi-e foarte dor de el, dar încerc să-mi găsesc drumul meu. Este foarte greu să ai stilul tău, să zici acolo este un Filip. Acolo este într-adevăr talentul și acolo este într-adevăr recunoașterea. Încă încerc.. Când ajung acolo atunci sunt mulțumită, până atunci, nu.

La un moment dat, am avut norocul să îl întâlnesc pe regretatul pictor Aurel Nedel.

Aceasta a fost una dintre șansele cu care te întâlnești o singură dată în viață. Am învățat mult de la maestrul Nedel. Am expus împreună, ne-am încurajat împreună și am muncit mult alături de el.

Aerul fierbinte din cabinet (unde am stat de povești), parcă se mai încălzește când își aduce aminte, Jesi Filip, cu nostalgie și cu regretul pierderii unui mare artist și a unui prieten.

  1. O.: Și acum o ultimă întrebare: oare ce se mai întâmplă cu statuia maestrului Nedel?
  2. F: Este păcat, mare păcat. Bustul stă și acum în curte și sunt numai promisiuni, ști bine câte și toate neîmplinite.

 

Un vernisaj al unei expoziții cu nume interesant, de ce nu „Soare la Grădiște”, iată ingredientele artei plastice și ar putea stârni  interesul unei persoane mai puțin familiarizate cu luminile și umbrele ce construiesc poezia unei picturi, a rolului cultural al colecționarului aflat într-o societate în criză de identitate, colecționar ce susține în fond și la urma urmei viitoarele galerii.

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
SCANDALUL DE PE RÂUL ALB. Magistraţii joacă bambilici cu dosarul tentativei de omor         UDMR Hunedoara, la 30 de ani de existență         ȚĂRII CÂT MAI MULT CĂRBUNE??? Complexul Energetic Hunedoara, din rău în mai rău         ISTORIE HUNEDOREANĂ. Statuile antice salvate de familia preotului Crăciun înainte de a ajunge pe fundul Cincişului         Incendiu puternic pe calea ferată Simeria – Petroșani         Bărbat întors din Scoția, rătăcit în Ținutul Pădurenilor, după ce căutase Moldova cu GPS-ul         Tragedie în satul Totești. Un bărbat a murit strivit de o conductă de gaz         A murit Costel Alic         Centrul cultural, clădirea IPH și bisericile din Deva – iluminate arhitectural         Cetatea Deva și Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”, iluminate în culorile Tricolorului, de ziua Unirii!         Bilanțul Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara pe anul 2019         Hora Unirii la Biblioteca Județeană         Marius Surgent, președinte ALDE Hunedoara: Legea privind preluarea personalului SMURD de către ISU va fi supusă din nou dezbaterii parlamentare         Acţiune cu efective mărite a poliţiştilor rutieri, în vederea reducerii riscului rutier         Atenție pe ce puneți toporul! Poliția a descins la tăietorii de lemne         Magistrați nemulțumiți. Decizie importantă luată de Adunarea Generală a Judecătorilor din Tribunalul Hunedoara         Primarul Devei, ţinta unei manipulări ordinare de tip ONG         Percheziţii în județul Hunedoara, la suspecți de proxenetism         Povestea tezaurului cărbunarilor, comoara din Sarmizegetusa Regia         Cursa „nebună” a unui tânăr pe bulevardele Devei. Șoferul era drogat și nu avea permis