Cum a devenit combinatul siderurgic din Hunedoara un rai al hoților, imediat după Revoluția din 1989

302

Încă de la începutul anilor ´90, autorităţile atrăgeau atenţia asupra fenomenului scăpat de sub control al furturilor din combinat, care contribuiau la distrugerea lui.

Într-un interviu publicat în august 1991, de ziarul hunedorean Cuvântul Liber, fostul procuror şef Tiberiu Hârşan, de la Parchetul municipiului Hunedoara, descria situaţia sumbră în care era adus combinatul din Hunedoara, din cauza hoţilor, într-o vreme în care încă mai avea peste 10.000 de salariaţi.

„Ne confruntăm la Hunedoara cu un fenomen foarte grav. După Revoluţia din Decembrie 1989, dar mai ales în ultima vreme, s-au înmulţit sustragerile din avutul public, mai precis din societatea comercială Siderurgica. Unii au înţeles libertatea în sensul că pot face ce vor fără să dea seamă nimănui. Or, bunurile pe care le avem – minele, fabricile, tot ce există – sunt rodul strădaniei naţiunii noastre, al sudorii ce a curs şi curge de pe fruntea poporului. Nu trebuie distruse, ci păstrate, dezvoltate, spre binele acestei ţări, ce se îndreaptă spre democraţie şi libertate. Adevărul este că din marele combinat se fură ca în codru. Se fură, nu un şurub, o piuliţă acolo, de care omul are nevoie acasă, la bicicletă, maşină ş. a., ci cu maşinile, cu cărucioarele. Paznici sunt o mulţime, dar nu pricep cu ce se ocupă, de vreme ce le trec pe sub nas bunuri de valori foarte mari”, relata procurorul şef de la acea vreme.

Tiberiu Hârşan dădea exemplu unui finisor la secţia Profiluri mici a Combinatului Siderurgic, tată a doi copii, care împreună cu un şofer la Întreprinderea de Utilaje Grele au încărcat într-un camion, în 27 noiembrie 1990, 1,2 tone de laminate, au ieşit cu marfa furată pe poarta combinatului, fără să fie întrebaţi ce fac, şi au ascuns-o într-un garaj al I.U.C.G. de la Peştiş, urmând să o valorifice la fier vechi. Furtul a fost descoperit, în urma sesizărilor făcute de colegii celor doi. Alte exemple date de procuror vizau salariaţi care furau, nestingheriţi, sute de kilograme de cupru, bronz şi neferoase.

„Am sesizat adesea aceste lucruri conducerii organelor de pază, dar nu prea se sinchisesc. O soluţie ar fi înăsprirea pazei, desemnarea în posturile de portari a unor oameni cinstiţi şi vigilenţi, care să controleze tot ce iese pe poartă. Poliţia, oricât se străduieşte, nu poate face faţă. Ori păstrarea avutului este o datorie a celor ce conduc procesele de muncă”, menţiona procurorul şef, în interviul din 1991.

Situaţia combinatului siderurgic nu s-a mai îmbunătăţit, iar furturile au luat amploare în anii următori, contribuind la distrugerea colosului industrial şi pierderea a mii de locuri de muncă.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.