Marcă înregistrată TREIPic. Artistul care doreşte “să îmbrace” Deva în culoare prin intermediul Street Art-ului

99

Lucian Davidoni are 38 de ani şi s-a născut cu arta în sânge. Simţul culorii şi al compoziţiei se îmbină cu linia grafică şi tehnicile mixte, iar “pânza” îi sunt în ultimii ani, suprafeţele generoase, murale. Are un talent debordant, care l-a făcut remarcat de profesorii de profil în anii de liceu şi mai departe la facultate. După absolvirea Liceului de Arte din Deva, cu specializarea Grafică, a studiat Pictura, Pedagogia Artei şi Designul, iar arta este pentru el o pasiune. Totuşi a ales să îşi câştige traiul de zi cu zi, într-un domeniu plătit mult mai generos, decât al unui simplu artist. ”Încă din facultate am ales altă carieră, preferând să nu compromit pasiunea mea pentru artă, şi înţelegând că salariul de profersor nu poate asigura un trai decent în România, am ales să lucrez în explorarea mineralelor utile, ajungând să fac management timp de şase ani. În momentul de faţă lucrez pentru un depozit de zinc din Polonia. Am job de luni până vineri, am făcut şi pasul important de a avea o familie şi sunt foarte implicat şi mândru de această realizare, în consecinţă timpul care îl dedic creaţiei este de multe ori foarte limitat, dar nu pot spune că privesc arta ca pe un hobby”, spune artistul cunoscut sub numele de TREIPic. Ca planuri de viitor, Pic îşi doreşte să dea culoare blocurilor postcomuniste din Deva, fiind momentan în tratative cu administraţia oraşului. În ultimii ani a organizat mai multe sesiuni de Street Art şi Graffiti la Gurasada Park, implicând mai mulţi artişti în aceste proiecte. Când lucrează în studio, îşi importă pe pânză diverse elemente, personaje sau fonturi utilizate în limbajul artei de stradă, tehnica sa rămânând undeva la limita dintre pictură şi grafică.

Ce înseamnă conceptul de Street – Art? Unde l-ai întâlnit prima dată şi ce anume te-a atras la acest mod de a te exprima?

Conceptul de Street Art nu este unul nou, nevoia omului de a se exprima în spaţiul public îşi are rădăcinile în creaţia primelor picturi rupestre. Ştiam de multă vreme de Graffiti şi Street Art dar în ultimii ani am călătorit mult în Europa şi am avut ocazia să văd sute de murale şi să realizez impactul social pe care acest gen de artă îl poate avea.

Care sunt avantajele unui spaţiu de lucru neconvenţional, comparativ cu cele clasice cum ar fi pânza sau hârtia?
O murală amplasată în centrul Devei poate fi vizualizată zilnic de o mie de oameni, comparativ cu o expoziţie la o galerie, care poate atrage 50 de oameni şi asta doar în ziua vernisajului.
Cum gestionezi un spaţiu dacă este foarte mare (te sui pe scară, pictezi în coardă, ca la alpinismul utilitar etc.)?
Sunt înalt şi asta mă ajută în multe situaţii, dar binenţeles când lucrez la o murală generoasă folosesc scară, schelă, etc.
Există vreo diferenţă între Graffiti şi Street Art?
Chiar dacă au multe în comun, Graffiti şi Street Art-ul se deosebesc prin tehnică sau mesaj. Graffiti înseamnă o marcare a teritoriului prin utilizarea şi repetarea aceluiaşi pseudonim. Înseamnă pasiunea pentru font şi interpretarea literelor în diferite stiluri respectate de către artişti.Chiar dacă există şi murale în care artiştii aleg să integreze un personaj sau un obiect, accentul rămâne în principal pus pe pseudonim. Street Art-ul este mai divers, prin tehnicile acceptate: spray, colaj, stencil, materiale reciclate, ceramică, ţesături, etc. Este mai permisiv şi poate oferi o sferă mai largă de exprimare, accentul rămâne pus pe compoziţie şi pe elementele care o compun. Mesajul poate însemna portretul preşedintelui american Barrack Obama [Shepard Fairey], mesajul poate fi politic [Banski] sau poate sublinia alte probleme sociale actuale.

 

Care este publicul care gustă acest tip de artă? O lucrare expusă într-un loc public adună mai mulţi “admiratori” decât cele expuse în galeriile de artă?

Nu trebuie să fi un expert în Istoria Artelor ca să poţi remarca o murală în spaţiul public, dar personal consider că oricine ar trebui să citeasca măcar o carte de Istoria Artelor. Istoria Artelor ar trebui să existe ca materie opţională în orice liceu, ca oamenii să acumuleze un minim de cunoştinţe în acest domeniu. Trăim într-un secol în care se pune mare accent pe imagine, cum poţi să-ţi doreşti o imagine mai bună dacă nu înţelegi ce înseamnă contrast sau compoziţie?
Care crezi că este statutul unui artist în România de azi? Se poate trăi din pictură, grafică, etc. sau este nevoie să faci compromisuri?
Nu există un statut foarte clar, poţi ajunge profesor sau “free-lancer”, ambele nu oferă prea multe satisfacţii, şi de aceea mulţi artişti ajung să facă compromisuri, exact cum am ales şi eu, până la urmă orice succes are la bază şi compromisuri.
Cum este privită arta într-un orăşel cum este Deva? Mai ales că avem aici o “pepinieră” de tineri artişti entuziaşti?
Nu prea există artă la Deva, la un vernisaj, participă 50-100 de persoane, şi tinerii entuziaşti se stabilesc în oraşele unde îşi termină studiile sau chiar aleg să plece din România. Se poate face treabă şi la Deva, sunt în discuţii cu primăria să facem primele murale în 2015, şi cred că ar fi un success şi ar putea da viaţă oraşului. Deva chiar are nevoie de puţină culoare, blocurile comuniste au nevoie de o “haină” actualizată, că să lăsăm aspectul gri şi comunist acolo unde îi este locul, în trecut.
Nu te-ai gândit să lucrezi în domeniul în care te-ai pregătit în facultate?
Tot mai des în ultimii trei ani 🙂

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.