Crivadia: micro-canionul unde natura dă spectacolul verii

Una dintre cele mai frumoase văi adânci și abrupte din județul Hunedoara, Cheile Crivadiei, arie protejată de interes naţional, rămân ascunse, departe de traficul și aglomerația specifică atracțiilor turistice de prim rang din județ. Rezervaţia Cheile Crivadiei are o suprafaţă de 10 hectare şi oferă peisaje de o frumuseţe rară, fiind, cum spun specialiştii o oază termofilă, cu numeroase elemente dacice, bine păstrate de straturile calcaroase. Îmbrăcate de păduri umbroase, cheile Crivadiei sunt, de fapt, una dintre splendorile județului Hunedoara, deși unele dintre cele mai puţin cunoscute. Cheile sunt accesibile, dacă circulaţi dinspre Haţeg înspre Petroşani. Imediat ce aţi trecut viaductul de la Crivadia, faceţi dreapta, pe un drumeag de piatră îngust. Ele mărginesc partea sudică a Țării Haţegului şi cea nordică a Vaii Jiului, iar cine ajunge aici într-o zi însorită, pentru o drumeție de neuitat, poate vizita și Turnul Crivadiei, aflat deasupra cheilor, la nici cinci minute de marginea şoselei.

 

Cheile şi turnul Crivadiei

Turiştii care urcă până la el, rămân destul de puţini, deşi poteca până sus, în incinta de piatră, se întinde, ocolind tufele de corn, pe o distanţă de numai trei-patru minute. Însuşi Neagoe Basarab s-ar fi înţeles cu voievodul Transilvanei din acea vreme, Petru Pereny, care ar fi cerut construirea acestui turn. Necesitatea ridicării lui ar fi fost consemnată de o plângere a nobililor din Haţeg, nemulţumiţi de contrabanda care se făcea atunci între locuitorii Ţării Româneşti şi cei din Ţara Haţegului şi Valea Mureşului. Aurul era folosit în acea vreme la turnarea monedelor, aşa că oltenii aduceau la Haţeg şi până înspre Deva, unde puteau obţine un preţ mai bun, aur şi vite. Chiar Tudor Vladimirescu ar fi fost unul dintre contrabandiştii care a câştigat din comerţul clandestin cu vite, reuşind astfel să-şi îmbrace şi să-şi înarmeze pandurii. Spre vale, dac-ai coborât şi-ai intrat în vorbă cu sătenii din acest sătuc risipit, ai să afli că viaţa nu e uşoară în raiul acesta nepământean, unde natura a amestecat, în devălmăşie, verdele nesfârşit al pădurii şi albastrul curat al cerului de vară. Nici măcar magazin n-au în sat, doar şcoală. Aşa că, atunci când vor să cumpere ceva, sătenii trebuie să bată drumul până la Baru şi dacă au cumpărături serioase de făcut, trebuie să bată drumul până la Petroşani.

 

Echipamentul, un bun necesar

Cheile sunt chiar aici, cum cobori. Mai faci o dată dreapta, după ultima casă, ajungi la o cascadă, iar apoi ţii drumul prin apă… mult şi bine. Sigur, mai e şi cărarea care pleacă de sus, din şosea, dar coboară abrupt şi are ieşirea în cealaltă parte a văii. Odată intrat în albie, apa e mică. Un pârâu oarecare – îţi spui. Văcuţe domoale îi pasc malurile, ridicând capul doar ca să privească drumeţii care râd şi le tulbură liniştea lor de la începutul lumii. Apoi firul de apă urcă şi urcă dincolo de podeţe metalice, pe sub viaductul care acum spintecă cerul, ca pe un animal uriaş şi diafan, plutind nepăsător deasupra umbrelor lungi ale văii. După aceea apa devine tot mai adâncă, aşa că cizmele sunt inutile. Ar fi fost bun un echipament adevărat, aşa cum au speologii, poate. Cheile urcă şi urcă, când largi, când înguste, mărginite de flori delicate de pădure, nu-mă-uita și violete, brusturi uriași, amintind de lumea de odinioară a dinozaurilor şi-a plantelor gigant. Iar peste toate plutesc, efemere sclipirile delicate ale fluturilor iubitori de plante calcofile. „Drumul spre turnul Crivadiei – continuă autorii – şerpuieşte prin poieni şi luminişuri calde, pline de plante rare – iubitoare ale calcarului. Iar din verdele aprins se desprind culori vii, atrăgătoare, ce ispitesc fluturii să se aşeze la o masă copioasă. De fapt, fluturii iubitori de plante calcofile sunt foarte speciali, Cei mai mulţi sunt rari, dar alături de ei se găsesc şi oportunişti, încântaţi de orice nectar găsit”, scriu Lorena Apachiţei şi Dan Palcu, în volumul lor „Poveşti din zbor”, unde amintesc de splendidele chei, deasupra căruia se înalţă ruinele fostului turn de vamă.

 

Departe de lumea dezlănţuită

Mai sus valea se adânceşte şi mai mult, pârâul se face râu cu bulboanele adânci şi întunecate, pentru că aici nici măcar razele soarelui nu mai pătrund. Liniştea e deplină, trecerea câte unui camion ajunge în capătul văii înfundat, ca un bâzâit de bondar. Dacă „ciuleşti” urechile şi-ţi ascuţi puţin auzul, poţi distinge, însă, zeci de zgomote. Aici un ciripit de pasăre, dincolo vântul prin frunze şi, când la stânga, când la dreapta un troznet uşor, care te face să te înfiori la gândul că, în mijlocul acestei sălbăticii perfecte, da, nu sunt, poveşti, ai putea întâlni animale sălbatice pândindu-şi prada. Apa se face tot mai adâncă şi mai rece, undeva mai sus e cascada de care ţi-au vorbit sătenii, iar apoi poteca în sus, aproape imposibil de urcat dacă eşti deja obosit de umblătură. „Oamenii consideră trecerea văii un pas important în drumul spre iniţiere al oricărui vizitator. Deşi apa este rece şi adesea destul de adâncă, traversarea acestor chei este un ritual necesar fiecărui explorator în devenire”, adaugă Lorena Apachiţei şi Dan Palcu, în volumul lor, „Poveşti din zbor”.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

cinci × unu =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!
ACTUALITATE
Primul caz de coronavirus în România         Reparaţii la SJU Deva de peste 1.000 miliarde lei vechi. „Banii ar fi trebuit să ajungă pentru finalizarea lucrărilor”         Interviu. Miron Țic: „Sunt mulţumit că am putut să realizez cele aproape 40 de cărţi pe care le-am scris până acum”         Finanțări nerambursabile pentru proiectele societății civile         Doi taximetriști din Deva au fost condamnați după ce au jefuit un român întors din SUA         Concerte de 1 Martie și Ziua Femeii susținute de elevi ai Liceului de Arte         CONSILIUL JUDEŢEAN HUNEDOARA. Scriitorul și publicistul Marian Boboc, „Cetățean de onoare” al judeţului         Patru hunedoreni prinși la furat de fier vechi         Ați văzut-o? Tânără însărcinată, dată dispărută după ce a fugit din centrul maternal         Spărgători de biserici capturați de Poliție         „HUNEDOARA PE MÂINI BUNE”. ALDE Hunedoara intră în alegeri cu candidaţi proprii         Un liceu din Hunedoara, târât prin noroi de prorpiul dascăl         TEATRU. Iadul din vecini, INFERNUL         Unde se pot adresa hunedorenii pentru sesizări și informații despre coronavirus         Comunicat de presă – „Conservare, restaurare la Amfiteatrul din cadrul sitului arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa“ Cod SMIS 124110         Achiziții importante la spitalul din Orăștie, pe fonduri UE         Lucrări de cadastrare în șase comune, din fonduri europene         Tânăr pianist devean, câştigător al concursului „Prietenii muzicii”         Prima trupă pop-opera din România, în concert la Deva         Dosarul controversatei retrocedări a Retezatului. 10 ani de proces, șir nesfârșit de amânări