Imnul minerilor va umple, din nou, de tristeţe, curtea Exploatării Miniere Livezeni, acolo unde vor fi comemoraţi, ca în fiecare an, cei 53 de mineri morţi într-un cumplit accident produs în urmă cu 34 de ani.
An de an, ortacii îi plâng pe cei care au fost seceraţi de dopuă cumplite explozii, accidentul din data de 29 noiembrie 1980 fiind unul dintre cele mai grave din istoria mineritului Văii Jiului.
Comemorarea va avea loc vineri 28 noiembrie, la ora 10,00 în incinta EM Livezeni, iar la eveniment vor fi prezente, ca în fiecare an, oficialităţi din minerit, din administraţia publică şi din viaţa politică. Sunt 34 de ani de când 53 de mineri şi salvatori nu mai sunt printre noi. I-a secerat o cumplită explozie, care a lăsat zeci de văduve îndoliate, în timp ce zeci de copii nu au mai avut cui să spună tată. Un accident pe care autorităţile de la acea vreme au încercat să-l muşamalizeze. Aceleaşi autorităţi care au ascuns numărul real al victimelor şi au declarat doar 49 de morţi, ca să nu fie nevoiţi să declare doliu naţional. După două explozii succesive, acum 34 de ani au murit 53 de ortaci şi salvatori minieri, iar alte 77 de persoane au fost grav rănite. Prima deflagraţie s-a produs în seara de 29 septembrie 1980, prinzând în subteran zeci de mineri. La faţa locului au venit imediat reprezentanţii Combinatului Minier şi ai statului, adică miliţieni şi securişti. Conform datelor de la vremea respectivă, salvatorii minieri au fost obligaţi să intre în subteran, unde se declarase stare de avarie, deşi pentru toată lumea era clar că orice explozie de metan are replici, uneori chiar mai puternice.
Echipele au fost prinse de o nouă explozie, iar în total numărul morţilor a ajuns la 53 de persoane. Martorii tragediei sunt şi acum cutremuraţi de cele ce s-au întâmplat atunci. Oamenii s-au strâns imediat la gura minei. Realitatea depăşea orice închipuire, iar ţipetele de durere ale rudelor celor prinşi în explozii au urcat până la cer.
Cu 34 de ani în urmă, în 29 noiembrie 1980, Întreprinderea Minieră Livezeni (actuala Exploatare Minieră) şi întreaga Vale a Jiului, pierdea 53 dintre cei mai buni lucrători în cărbune – muncitori, militari în termen şi ingineri. Unele victime abia împliniseră 21 de ani. Erau militarii trimişi de un regim crud la lucru în subteranele Văii Jiului. Greu a fost şi pentru cei care au scăpat, ca prin minune, cu viaţă şi au rămas traumatizaţi pe viaţă. Mina Livezeni era deschisă de numai câţiva ani, dar şi-a luat rapid tributul. De atunci, de la acel sângeros eveniment, s-au schimbat multe, dar memoria celor dispăruţi rămâne vie în inimile tuturor, iar grozăvia evenimentului impresionează pe oricine. Cauzele exploziei au fost analizate, anchetate, rezultatele au fost date publicităţii, însă intensitatea trăirilor celor care au pierdut pe cineva drag nu se poate evalua. În memoria celor care au pierdiut lupta cu huila, în curtea Minei Livezeni a fost ridicată o troiţă unde, an de an, minerii îi plâng pe toţi cei care s-au jertfit pe “altarul” huilei.
