Cele mai prețioase comori din Germisara, expuse la Madrid

489

Două plăcuţe votive de aur din patrimoniul muzeului din Deva şi o statuetă de marmură, descoperite de arheologi în băile termale Germisara (Geoagiu Băi) sunt prezentate în aceste zile, alături de alte nouă artefacte de epocă romană descoperite în judeţul Hunedoara, într-o expoziţie internaţională organizată în Madrid, cu titlul „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane”.

Piesele arheologice valoroase arată cât de căutate erau băile romane de la Germisara în Antichitate. Aici, în anii ’80 au fost scoase la iveală cele mai importante tezaure antice. În 1987, Oficiul Judeţean de Turism Hunedoara a demarat construirea unor instalaţii balneare, în centrul staţiunii Geoagiu Băi. Potrivit arheologilor de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, muncitorii au săpat dincolo de fundul bazinului natural, în căutarea izvorului care se retrăsese din cauza scăderii generale a nivelului pânzei de apă termală. În craterul care se formase cu sute de mii de ani în urmă, au dat peste opt plăcuţe de aur, circa 600 de monede, o statuie de marmură reprezentând-o pe zeiţa Diana, patru altare şi diferite alte obiecte antice. Un muncitor a încercat atunci să sustragă o foiţă de aur, dar a fost prins. În muzeul din Deva sunt expuse şapte dintre acestea, iar la muzeul din Alba Iulia se află cea de-a opta. În 2014, alte trei plăcuţe votive de aur, despre care specialiştii susţin că provin din aceeaşi zonă, au fost scoase la licitaţie publică de o familie din judeţul Alba, cu preţul de pornire de 85.000 de euro. Posesorii artefactelor susţineau însăacestea că nu provin de la Germisara.

Plăcuţe antice din aur din Germisara aduc numeroase informaţii despre ce reprezenta staţiunea pentru strămoşii noştri. Ele erau depuse în semn de recunoştinţă pentru zeităţile şi nimfele care patronau izvoarele binefăcătoare. Pe unele dintre plăcuţele votive, dar şi pe monumentele ridicate în jurul bazinului natural folosit de strămoşii noştri, au fost inscripţionate numele celor care le-au închinat nimfelor sau zeiţelor Diana şi Hygiea. Fiecare pieseă era confecţionată prin baterea unei foiţe de aur pe o matriţă de lemn şi are formă piriformă, alungită.

Statueta de marmură a zeiţei Diana se numără printre pisele rare, dedicate divinităţilor care patronau apele curative de aici. „Zeiţa este redată frontal, purtând veşmintele tipice, chiton-ul scurt, fără mâneci, şi apoptygma. Mâna stângă, îndoită, cu palma uşor strânsă, este pregătită să ţină arcul. Cea dreaptă este ridicată la nivelul capului, vârful degetelor atingând părul, ca într-un salut aproape milităresc. De fapt, cu această mână ar fi trebuit să scoată săgeata din tolba de la spate, care nu a mai fost sculptată. Exemplarul de la Germisara este deosebit de static comparativ cu tipul iconografic consacrat, în care Diana la vânătoare apare în mişcare vie, în fandare spre dreapta sau spre stânga. Compoziţia este plană, veşmântul oarecum lipsit de organicitate. Stângăcia artizanului se ghiceşte în maniera de realizare a sculpturii, de la lipsa de graţie a personajului, membrele supradimensionate, la schematismul cu care tratează câinele care o însoţeşte pe Diana”, afirmă dr. Oana Tutilă, arheolog la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.