24 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă. Ortacii din Valea Jiului sunt tot mai săraci şi fără perspectivă

Sunt 24 de ani de la Mineriada din 13 – 15 iunie 1990, considerată cea mai sângeroasă dintre toate mişcările de protest organizate de liderii ortacilor din Valea Jiului. După aproape un sfert de secol, lucrurile nu s-au îmbunătăţit, iar Valea Jiului stă din nou pe un butoi de pulbere.

mineri-siteLa 24 de ani de la Mineriada care a aruncat România înapoi cu 15 – 20 de ani, după cum spun liderii minerilor din Valea Jiului, sau cu 100 de ani după cum au apreciat comentatorii străini, minerii din Valea Jiului nu simt că sacrificiul lor a meritat. Viitorul lor este sumbru, nu ştiu cât îşi vor mai putea păstra locurile de muncă, iar Complexul Energetic Hunedoara, o structură nou construită care a înglobat şi patru dintre unităţile extractive din Valea Jiului, înregistrează deja pierderi semnificative. Oamenii nu mai cred că sindicatele îi mai reprezintă şi, la rândul ei, mişcarea sindicală este fărâmiţată. În loc să apere interesele truditorilor din subteran, liderii sindicatelor s-au bătut prin tribunale pentru supremaţie şi au uitat că omul care i-a ales, minerul de rând, a ajuns să lucreze aproape cu mâinile goale pentru ca la sfârşitul lunii să constate că abia îi ajunge retribuţia pentru ratele de la bănci şi pentru întreţinere. Problemele financiare i-au determinat să intre în grevă de avertisment, iar până la greva generală mai este un singur pas, însă despre mineriadele din anii ‘90 nimeni nu mai aduce vorba. Nici liderii minerilor nu mai cred că în forţa mişcărilor de stradă de forma mineriadelor, mai ales că în perioada în care minerii din Valea Jiului reprezentau o masă de temut, vorbeam despre 50 – 60.000 de oameni. În plus, timpul a demonstrat că mineriadele nu au adus nimic bun pentru Valea Jiului şi nu au schimbat făgaşul lucrurilor. Zoltan Lacataş conduce de ani de zile Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, structura înfiinţată de Miron Cozma.

 

Sacrificiu inutil

 

Mineriada3LSMVJ şi-a pierdut demult reprezentativitatea la nivelul CNH, transformat ulterior în CEH, dar a rămas cu datoriile din timpul supremaţiei sindicale a lui Miron Cozma, care grevează serios activitatea. La aproape un sfert de secol de la sângeroasele evenimente din 13 – 15 iunie 1990, l-am întrebat pe Lacataş dacă a meritat sacrificiul şi l-am pus în încurcătură. „Grea întrebare…. Orice sacrificiu merită, numai că la vremea respectivă nu a fost un sacrificiu pentru ceea ce ar trebui să urmeze. Dimpotrivă, după acele lupte de stradă şi psihologice ne-am dus înapoi cu 10 – 15 ani”, a precizat preşedintele LSMVJ. Lacataş spune că guvernanţii nu au conştientizat nici acum că mineritul Văii Jiului este importan nu numai pentru zonă, pentru oamenii de aici, ci şi pentru strategia economică naţională. „Cei care conduc ar trebui să gândească altfel despre mineritul din Valea Jiului. Nu numai că oamenii care lucrează în acest sector de activitate nu au altă alternativă, dar îngroparea acestei activităţi ar avea efecte negative şi asupra profesorilor, spitalelor, administraţiilor publice, etc. Vorbim despre un puternic impact negativ care ar duce Valea Jiului într-o zonă similară Bălanului. Avem un exemplu, cel al oraşului Aninoasa, unde mina s-a închis”, a explicat Zoltan Lacataş.

Structura sindicală înfiinţată de Cozma şi reprezentată acum de Lacataş mai există, dar numai renumele mai este de ea, până la urmă. Şi datoriile pe care le are de plătit la bugetul de stat, tot ca urmare a mineriadelor, cifrate la aproximativ 700.000 de lei. „Noi plătim oalele sparte de alţii, de pe timpul lui Miron Cozma. Mai avem vreo 700.000 de lei de plată, dar de unde?! Nu am mai primit nici un leu de 3 ani deşi am câştigat procesul privind fondul pe care trebuia să ni-l asigure administraţia”, explică liderul minerilor situaţia în care se află acum Liga lui Miron Cozma.

Oare s-ar mai putea repeta acum evenimentele din anii ’90? Greu de spus, însă preşedintele LSMVJ crede că totul depinde de cât de mare este disperarea oamenilor, pentru că, nici acum, la 24 de ani de la Mineriada din iunie 1990, guvernanţii nu s-au aplecat cu adevărat asupra acestei zone, iar problemele de aici nu au dispărut, ci în timp s-au acutizat.

 

O istorie neagră

 

13-15 iunie 1990 sunt zilele negre din calendarul tinerei democraţii româneşti, în condiţiile în care Mineriada a produs toată gama ororilor, de la simple abuzuri verbale până la privări arbitrare de libertate, vătămare corporală, acte de tortură fizică sau chiar decese. Este de fapt considerată cea mai sângeroasă dintre toate mineriadele. În 13 – 15 iunie, forţele de ordine – susţinute de muncitori de la diverse întreprinderi, dar şi mineri –  au intervenit în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, după orele dimineaţa, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut primele arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. „Oamenii muncii” sau „oamenii de bine” au venit imediat să dea o mână de ajutor celor încercau să-i disperseze pe cei ce puneau în „pericol democraţia”. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: “IMGB face ordine!” şi “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. Atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct între protestatari şi forţele trimise să „cureţe Piaţa Universităţii”. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI. Atunci este momentul în care intervine preşedintele Ion Iliescu, care a lansat un comunicat în care se afirma: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.

 

Iliescu a mulţumit public minerilor!

 

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti. Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii au fost preluaţi – conform datelor vremii – direct de angajaţi ai SRI şi ai altor servicii secrete şi au fost orientaţi spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor, pe platoul din faţa Teatrului Naţional. Imediat au pătruns în incinta Facultăţii de Geologie, au ocupat balconul, simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor. O soartă asemănătoare au avut şi Facultatea de Litere şi cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu şi s-au răzbunat crunt pe toţi pe care îi considerau „intelectuali” şi vinovaţi de fenomenul Piaţa Universităţii. Minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o staţie radio şi aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat ca prin miracol de la un linşaj aproape sigur. Un alt grup a ocupat Televiziunea Română, iar pe străzile Capitalei s-a instaurat haosul. Toţi „intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii”, după cum relata presa vremii, au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. O zi mai târziu, în data de 15 iunie, la orele prânzului minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expoziţional Romexpo, unde Ion Iliescu le-a mulţumit pentru „acţiunea lor vitejească prin care au salvat democraţia din România”. Imediat după aceasta au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord, şi transportaţi înapoi în Valea Jiului.

Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor este de 746, iar numărul morţilor este de şase: patru morţi prin împuşcare, un decedat în urma unui infarct şi o persoană înjunghiată. Viorel Ene, preşedinte al „Asociaţiei Victimelor Mineriadelor”, susţinea, însă, că există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domneşti şi Străuleşti, iar cifra reală a morţilor este de peste 100.

Comentarii FB

comentarii




Răspuns la “24 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă. Ortacii din Valea Jiului sunt tot mai săraci şi fără perspectivă

  1. gogu

    Ce-si face omul cu mana lui e lucru manual. Sa mai plece si acum la batut oameni nevinovati, sa vedem cum o iau pe coaje!

    Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

optsprezece − doisprezece =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Cele mai recente imagini de pe Lotul 3 al Autostrăzii Lugoj – Deva         Vestea mult așteptată de hunedoreni. A intrat în șantier drumul județean Hunedoara – Călan         Carmen Hărău, senator PNL: “Va cădea guvernul Dăncilă?”         WINKLER DESPRE PRIORITĂȚILE PPE. Finanțarea corespunzătoare a Politicii Agricole și celei de Coeziune         SĂNĂTATE “Donăm sânge pentru oamenii orașului”         Ștrandul Municipal din Deva își deschide porțile         Ministrul Răzvan Cuc pe șantierul Autostrăzii Lugoj – Deva. Când vor fi gata Loturile 3 și 4         Mai puțini turiști în Retezat, după închiderea drumului spre Poiana Pelegii         O viperă uriașă găsită în Sarmizegetusa Regia, pe Soarele de Andezit         Tânăr de 17 ani înecat într-o baltă din Orăștie         TALIBANII ECO DATOREAZĂ SCUZE. APM Hunedoara a scos Râul Alb din aşa-zisul „pericol de moarte”         Exponatul lunii iunie 2019 la muzeul din Deva         Lansare de carte Dumitru Constantin Dulcan         Ce despăgubiri poate primi muzeul pentru matrița antică din Sarmizegetusa Regia         Ce s-a întâmplat cu zimbrii din Germania eliberaţi în Munţii Poiana Ruscă         Comunicat de presă Marius Surgent, deputat ALDE         Accident mortal pe DN 66 în apropiere de Hațeg: doi oameni au murit         Lecție de voluntariat: 200 de elevi și profesori de la ”Transilvania” curăță străzile de gunoaie!         DRÄXLMAIER Hunedoara a donat echipament medical Spitalului Municipal         Două femei rănite într-un accident în Hațeg